Să fim din nou copii, pentru încă o zi
Ziua de 1 Iunie este aşteptată, cu multă bucurie, de copii, dar şi de părinţi. Avem ocazia, în această dată de suflet, să ne amintim chiar de noi, de perioada când eram copii. Asta voi face şi eu, în rândurile următoare. Copilăria a fost o perioadă fericită, deşi eram 4 copii la părinţi, iar posibilităţile materiale nu erau deloc de invidiat. Am apreciat la parinţii mei, pe care regret că nu mai am ocazia să le mulţumesc, sau să îi mângâi în vreun fel, faptul că, de fiecare dată, de ziua noastră, de Ziua Copilului sau ori de câte ori puteau, chiar dacă nu era un eveniment deosebit, că ne-au oferit tot ce au putut, dar…mai presus de toate, că ne-au oferit toată atenţia lor, formarea pentru viaţă şi dragostea neţărmurită. Căldura părintească, sfatul primit, fericirea şi bucuria pe care ne-o împărtăşeau, ţineau locul multor lucruri pe care ni le-am fi putut dori. Dragostea unui copil nu poate fi cumpărată cu absolut nimic. Cu ce îi încălzeşte pe micuţii rămaşi în grija altor persoane, faptul că părinţii lor le trimit din străinătate ceva bani, când sufletul lor e pustiit şi pot deveni pradă uşoară tentaţiilor din jur? Ce amintiri vor avea când se vor face mari şi ce exemplu pot fi pentru copiii lor? Lipsa timpului celor mari este o altă problemă pe care o resimt copiii. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vi se spună: „Vrei să te joci cu mine?” iar voi aţi răspuns: „Lasă-mă acum, nu am timp!”
Oare ce este preferabil să avem? Bani sau mai mult timp pentru copiii noştri? Ideal, ar fi ambele, dar nu idealist mi-ar plăcea să gândim. De aceea, oricât de ocupaţi am fi, în data de 1 iunie, să ne jucăm şi să fim veseli împreună cu copiii noştri.
Şi astfel, vom redeveni, şi noi, copii, pentru încă o zi! La mulţi ani, minunilor din viaţa noastră! LA MULŢI ANI, COPII!
