Zile la rând, cazul gravidei de la Călăraşi, căreia i-a murit copilul în pântece, a făcut înconjurul ţării. Declaraţii ameţitoare, titluri scrise cu litere de-o şchiopă, te făceau să te îngrozeşti despre ceea ce vedeai că se întâmplă. Din dorinţa de a afla, de la sursă, care este situaţia, am mers atât la managerul Spitalului Judeţean Călăraşi, Dan Romulus Şerban, dar am vrut să avem şi părerea medicului specialist, care s-a confruntat cu mii de astfel de cazuri, de-a lungul celor 40 de ani de activitate, şi am discutat cu doctorul Petre Ioan. Pentru început, vă redăm discuţia purtată cu managerul Dan Romulus Şerban luni, 11 februarie.
Domnule manager, vă rugăm să ne spuneţi ce s-a întâmplat şi care este situaţia la momentul în care discutăm?
R.D.S: Pacienta a venit vineri dimineaţă, la ora 3, la spital. A acuzat dureri, contracţii şi a fost dusă în sala de naşteri. S-a constatat că fătul decedase, iar acum gravida este fără probleme, sub supraveghere, deci nu a decedat, cum s-a anunţat greşit…
În momentul acesta, este o anchetă pe care am declanșat-o la nivelul spitalului, există şi o sesizare făcută de soţul pacientei, urmând ca lucrurile să decurgă. Mai sunt paşi medicali ce trebuie făcuţi de la fătul ce trebuie expluzat, până la evaluarea medico-legală a acestuia.
În cât timp vom putea avea un răspuns?
R.D.S: Nu ştiu, ține de Colegiul Medicilor, de o anchetă finală, va mai ţine de rezultatul de la necropsie, sunt mult mai multe lucruri. În primul rând, trebuie ca acest făt decedat să fie expulzat. Nu se intervine, de principiu, în aceste cazuri chirurgical se încearcă o expluzie naturală. Aşa mi-au spus specialiştii, asta vă spun şi eu.
Există un istoric al acestei tinere care a venit la spital? A mai avut probleme cu sarcina?
R.D.S: Da, a venit soţul pacientei cu toate actele pe care le aveau ei şi, în ianuarie a.c. pacienta a fost văzută ecografic şi exista acolo o sesizare din partea medicului ecografist care atrăgea atenţia asupra faptului că fătul nu se dezvoltă, este o întârziere în dezvoltarea lui şi atenţiona asupra acestui lucru. Întârziere care putea să dea orice evoluţie, fie deces, fie o evoluţie spre un handicap, oricum, nu o evoluţie bună! Normal ar fi fost ca mama să se îngrijească, când i s-a atras atenţia asupra faptului că evoluţia sarcinii nu este tocmai cea dorită, nici de medici, şi nici, bineînţeles, de mamă.
Este vorba de o adnotare făcută de medicul curant sau de un medic de pe secţia ginecologie?
R.D.S: Este o adnotare făcută de medicul care i-a făcut ecografia şi pe care a văzut-o şi pacienta și soţul pacientei.
Din datele pe care le aveţi până acum, tânăra a mai fost internată, din ianuarie şi până în acest moment, în spital?
R.D.S: În ianuarie s-a internat pentru dureri, ca în cazul de acum, şi s-a crezut că este vorba de o expulzie prematură. Era posibil să nască şi în ianuarie. Nu a născut şi s-a făcut ecografia aceasta care a arătat că este o întârziere în dezvoltarea copilului.
S-a făcut menţiunea atunci, că poate să rămână internată până la momentul în care va naşte?
R.D.S: Nu se punea problema. S-a stabilit că acel copil trebuie să se mai dezvolte şi mama trebuie să se îngrijească. Doamna în cauză a plecat şi i s-a recomandat să vină mai des la control. Din câte am înţeles, n-a mai venit, iar actele puse la dispoziţie de soţ ne arată acest lucru.
Eu, ca medic, pot să notez faptul că există un document scris, care a atenţionat, încă din ianuarie, ca lucrurile nu sunt bine în legătură cu sarcina, care au fost ignorate de mamă.
Marţi, 12 februarie, tânăra a fost transferată, la maternitatea Polizu din capitală, unde a şi născut fătul mort.
Dorind să aflăm părerea medicului specialist, ne-am adresat doctorului Petre Ioan, cu o vastă experienţă în domeniu:
“Fusese internată înainte cu trei săptămâni pentru același lucru și atunci s a constatat la ecograf că există o restricție de dezvoltare intrauterină a fătului. Cu alte cuvinte, fătul era mai mic decât vârsta cronologică. Cauzele pot fi multiple dar nu au fost investigate, de către mamă, în timpul sarcinii.”
Domnule doctor, vă rugăm să ne spuneţi ce ştiţi despre acest caz?
Tânăra s-a internat în noaptea de joi spre vineri (7-8februarie), și a fost trimisă pe secția de ginecologie, la sala de nașteri, pentru că acuza contracții uterine dureroase.Eram chiar de gardă în acea noapte. La sala de nașteri nu am fost chemat, pentru că nu era urgență: nu avea membrane rupte, nu pierdea sânge, nu prezenta diverse patologii. Avea contracțiile unui travaliu. Pentru că nu s-a declanșat nașterea, a revenit la salon, unde a și dormit până dimineața.
La ora 7, preluând sala de nașteri, mi s-au adus la cunoștință cazurile internate, în special al acestei tinere. M-am uitat peste biletul de ieșire al ei, din urmă cu trei săptămâni, am recunoscut cazul și am consultat-o imediat.
Soacra m-a trimis să strâng coceni de pe câmp
Discutând, am întrebat-o, normal, dacă s-a mai prezentat la doctor de atunci și până a revenit la spital, mai ales că i se adusese la cunoștință că are o problemă serioasă, cu sarcina. „Nu am mai fost, pentru că nu m-a lăsat soacra, care m-a trimis să strâng coceni de pe câmp!”, a fost răspunsul sincer al tinerei, auzit de mine şi de alte patru asistente.
Ecograful a arătat că fătul era mort de cel puţin 24 de ore
La un simplu consult, pe masa ginecologică, mi s-a părut un lucru dubios. Experienţa mea profesională, de 40 de ani, mi-a dat convingerea, la examenul genital, ca nu este în regulă situaţia: am simţit un căpuţ cu oasele cam moi. Lichid nu prea avea înăuntru, pentru că nu balota, semn pentru mine, că fătul nu mai era viu.
Am trimis-o de urgenţă la ecograf, unde mi s-a confirmat că fătul era mort, de cel puţin 24 de ore. Am prezentat cazul la raportul de gardă, a fost preluat la sala de naşteride doctorul Tăut, care a cerut repetarea ecografiei, ce a confirmat acelaşi diagnostic: făt mort. Starea ei generală fiind bună, am pornit, conform protocoalelor
pe care le avem în acest caz, declanşarea naşterii pe cale naturală. Nu a răspuns la tratament până am revenit de gardă, sâmbătă dimineaţă, şi am continuat procedura de declanşare a naşterii cu perfuzie ocitocică. Aceeaşi situaţie era şi la câteva ore după ce s-a terminat perfuzia, motiv pentru care am dispus administrarea uneia noi, nefiind niciun pericol repetarea acestora.
A început, între timp, presiunea aparţinătorilor:”Nu-i faceţi cezariană, o ţineţi aşa? Nu-i scoateţi copilul din pântece?”
Le-am explicat că nu se scoate copilul decât în următoarele condiţii: hemoragie, aşezarea copilului transversal, dezlipire de placentă normal inserată cu hemoragie, iminenţă cu ruptură de uter sau diverse alte probleme. Pentru că nu au dorit să înţeleagă ce le-am spus, au urmat ameninţările.
Am trecut peste acest episod, iar eu, împreună cu colegii mei de pe secţie, ne-am făcut treaba, în continuare. Marţi dimineaţă au reînceput contracţiile, a fost pusă din nou la prefuzie şi, când medicul Ioniţă a trecut să vadă cum se simte, ea nu mai era la perfuzii, cerând voie să meargă la toaletă. De fapt, în acel moment dădea interviuri pe holul spitalului. Atunci, s-a hotărât ca pacienta să fie transferată la Spitalul Polizu, unde urma să continue declanşarea naşterii cu perfuzie ocitocică. După cele 5 zile de perfuzii făcute la Călăraşi, era normal să răspundă la tratament, în cele din urmă, expulzând fătul pe cale naturală.
Decizia noastră de a face transferul a venit ca urmare a presiunii imense făcute total incorect de către televiziune, unde apăreau declaraţiile gravidei că nu i s-a făcut niciun tratament, deşi pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimeni, iar foaia de observaţie e cea care oglindeşte activitatea medicală. Sarcina, din păcate, a fost neglijată, pentru că mama a fost atenţionată că nu decurge normal.
Soţul femeii, când a fost întrebat de ce nu s-au mai dus la medic de la momentul când li s-a spus că este o problemă şi până acum, a spus:”Păi nu avem bani să venim tot timpul la spital.” Dar cine v-a cerut bani, l-am întrebat? „Păi,nimeni, dar nici pentru a veni de acasă, de la Dragalina, şi până la Călăraşi nu avem!”
Am fost “hăituţi”, în aceste zile, de televiziune
Vrem să nu mai existe acest stres, să nu mai fim “hăituiţi” de cei care caută doar senzaţionalul, pe care nu îi pot numi ziarişti, şi să fim lăsaţi să ne facem meseria! Dacă îşi respectau meseria şi doreau ca ştirea transmisă să conţină toate punctele de vedere, nu doar agitaţia făcută de aparţinători, ne-ar fi întrebat şi pe noi, ce s-a întâmplat şi care este situaţia din punct de vedere medical.
„Doctorul Nicolae Suciu de la Spitalul Polizu ne-a felicitat pentru modul în care am acţionat”
Doctorul Suciu, a declarat referitor la acest caz: “Când pacienta a venit la Spitalul Polizu, am știut ce aveam de făcut. Starea pacientei era bună, chiar dacă fătul era mort. Fătul avea cordonul ombilical de trei ori dispus în jurul gâtului, o lipsire de sânge de la mamă către făt. A fost ceva care s-a întâmplat pe durata mai multor săptămâni. Îi felicit pe medicii de la maternitatea Călăraşi pentru atitudinea lor, cu toate că nu au avut satisfacţia terminării actului medical început!”, a concluzionat, într-o declaraţie televizată, medicul Suciu.
În 10 zile am avut trei cazuri salvate de la moarte, contra cronometru
Este păcat că meseria noastră este mediatizată doar când sunt cazuri nefericite. De ce nimeni nu ne întreabă de cazurile cu risc major, salvate contra cronometru? În doar 10 zile, personal, m-am confruntat cu trei cazuri în care pacientele aveau doar 10% şanse să traiască.
Am avut o placentă previe centrală, cu hemoragie fudroiantă, un caz între viaţă şi moarte! Am operat-o, trăieşte şi se simte foarte bine acum.
După alte trei zile de la acest caz, m-am confruntat cu o apoplexie utero-placentară, cu mortalitate 90%. În acest caz, uterul este ca o cangrenă. Am făcut cezariană cu histerectomie totală, adică înlăturarea uterului şi a colului uterin, iar pacienta se simte foarte bine.
După alte trei zile, a venit o gravidă de 16 ani, cu eclampsie, care este o boală foarte gravă, ce complică sarcina, pe fondul, posibil, a unei hipertensiuni. Eclampsia propriu-zisă, este asemănătoare cu o criză de epilepsie: pierderea stării de conştienţă, redoarea membrelor, urmată de convulsii. Am salvat-o şi pe ea şi copilul care avea doar 800 de grame la naştere, iar acum are 1,5 kg şi este pe drumul cel bun!
A venit cineva să ne întrebe ce cazuri am avut şi ce reuşite am înregistrat? Răspunsul este, evident, NU!”, a spus pentru Actualitatea de Călăraşi, doctorul Petre Ioan.
Cazul a trecut, ecourile vor rămâne. Ne place să atragem, întotdeauna, atenţia asupra incorectitudinilor făcute de alţii. Dar, oare, suntem în stare să recunoaştem, atunci când cei care greşesc suntem chiar noi? Răspunsul ne aparţine!
