S-a încheiat stagiunea,
de care a răspuns, pentru
prima dată, la Călăraşi, o firmă de evenimente
şi nu directorul instituţiei care gestionează
financiar, și nu numai, aceste spectacole.
Asta, pentru că am rămas fără director,
de la finele anului trecut şi până în prezent.
Nu ştiu dacă e din cauză că nu s-a găsit nimeni
care să fie capabil de a veni pe această
funcţie, nu s-a dorit ocuparea ei sau, pur şi
simplu, nu a prezentat interes. Cert este că
soluţia găsită de conducerea Consiliului Judeţean,
pentru cele două stagini anuale organizate,
a fost firma Mix Music. Prima stagiune
s-a încheiat! Nu mi-am propus să analizez
fiecare spectacol, nici nu am fost la
toate şi nu asta ar fi ideea, ci am să menţionez
câteva dintre punctele tari şi slabe ale
acestei organizări, așa cum le-am simțit, personal.
Printre punctele tari, aş menţiona organizarea
unei echipe de liceeni, plătită pentru
munca depusă, de a vinde bilete în instituţii
sau şcoli, amplasarea unor chioşcuri de
vânzare a biletelor, în zone circulate din municipiu,
afişajele şi o promovare puternică
în sfera online. Punctele slabe, la o vedere
de ansamblu, şi nu de amănunt, constau în
faptul că spectacolele aduse au avut, în mare
parte, o distribuţie cu doar 1-2 actori, fie ele
şi nume cunoscute, publicul fiind obişnuit
cu spectacole mari, chiar dacă vorbim de
Călăraşi. Aducerea, săptămânal, a spectacolelor,
și nu din 2 în 2 săptămâni, a făcut să
se piardă la capitolul bani încasaţi şi calitate.
E greu să aduci, în fiecare săptămână, ceva
care să îl facă pe călărăşean să scoată din buzunar,
de 4 ori pe lună, pentru el şi însoţitor,
bani de bilet, adică vreo 240 de lei, pentru
a veni la teatru. Şi, aş mai adăuga un punct
foarte important: cel al promisiunilor
(ne)onorate! La puncte slabe, am să trec,
aşadar, şi promisiunea de a face Walk of Fame-
ul, în miniatură la Călăraşi. Cele două
săptămâni promise de pe scena Centrului
Cultural Barbu-Ştirbei, pentru a fi început
acest lucru, au trecut demult! Nici Florin
Piersic, nici altă vedetă nu şi-a văzut Steaua
printre dalele de pe paltoul din faţa Consiliului
Judeţean.
Vorba unui copil: „Un promis, e un promis!”
Dacă pe copii îi învăţăm să îşi respecte
promisiunile, de mici, măcar acelaşi lucru
îl aşteptăm şi de la cei mari!
Parole d’honneur!