Elevii au intrat, nu demult, în vacanţa de vară. Aşteptată cu multă nerăbdare, vacanţa nu a venit, pentru toţi, cu binemeritata pauză, după un an şcolar încărcat. Spun asta, pentru că am aflat, cu stupoare, ce teme de vacanţă pot primi elevii, şi am să mă refer, în special, la copiii care au terminat abia clasa I. Stând de vorbă cu părinţii ai căror copii abia au învăţat să scrie şi să citească, aflu că aceştia au de parcurs ca lectură, pe timpul verii, vreo 20 de povestiri ale lui I.L Caragiale şi de scris, atât la română, cât şi la matematică, teme cât pentru o vacanţă întreagă. „Dacă începe de pe acum temele, copilul meu tot nu ar reuşi, scriind, în fiecare zi, să le încheie!”, îmi spune, cătrănită, o mămică.
Şi asta pentru că, pe lângă cele enumerate mai sus, vine tema ŞOC: o compunere de 60 (ŞAIZECI) de pagini de caiet, despre modul în care şi-a petrecut vacanţa!!! Ce să scrii în 60 de pagini? Ce vocabular are un copil care abia ştie să scrie „Ana are mere”, ca să compună o poveste pe tema vacanţei, în şaizeci de pagini? Ar trebui să scrie câte o pagină, în fiecare zi, ca să fie gata în septembrie cu ea! Până la urmă, temele astea, sunt pentru copii, sau pentru părinţi? Şi ce vor să demonstreze învăţătorii prin ele? Că elevi ca ai lor nu se mai întâlnesc, că se lăudă „cu o producţie la hectar”, ca pe vremuri, doar de dragul de a părea cadre didactice „cu pretenţii”? Cu un astfel de comportament anti-didactic, nu vor reuşi decât să creeze reacţia adversă, aceea de a-l face pe copil să respingă şcoala, şi nu de a-l apropia de ea.
Lăsaţi-le copiilor vacanţa şi veniţi cu teme normale! Nu spun că nu este nevoie ca elevii să lucreze în vacanţă, pentru a nu uita ce au învăţat! Dar de aici şi până la astfel de teme de făcut, e cale lungă! Nu prin teme „perfecţioniste” veţi avea performanţele şcolare nebănuite! Căutaţi metodele normale, dragi cadre didactice! Aveţi o vacanţă întreagă, ca sa meditaţi la asta!
