Expoziţia temporară „Dunărea şi Călăraşiul în cartografia veche”, organizată de Muzeul Dunării de Jos, în colaborare cu Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi Bucureşti, prezintă publicului călărăşean, o serie de lucrări cartografice datate în perioada secolelor XVI – XIX, care ilustrează atât cursul Dunării, cât şi evoluţia graniţelor Tărilor Române în această perioadă.
Evenimentul va avea loc joi, 13 noiembrie, ora 13.00, la sediul Muzeului Dunării de Jos, str. Progresului 4, iar expoziţia va putea fi vizitată zilnic, între orele 10 – 18, până la 29 noiembrie 2014.
“De-a lungul timpului, nevoia de orientare i-a determinat pe călători să realizeze planuri, hărţi sau jurnale de călătorii cu detalii despre popoare, state, localităţi, cursuri de apă şi diferite forme de relief. Toate acestea erau ca un „echivalent al vechiului…reflectând realităţi istorice insuficient cunoscute astăzi”.
Dunărea a fost menţionată încă din antichitate, cunoscută fiind ca „Fluviul Rege”, considerându-se că „avea şi darul de a spăla de păcate”, străbătând Europa de la Apus la Răsărit, polarizând aproape toate neamurile continentului nostru.
Constituirea statului naţional modern, România, s-a realizat în mare parte datorită problematicii Dunării. Marile Puteri europene aveau nevoie de o circulaţie liberă pe Dunăre până la Marea Neagră, pentru ca de acolo străbătând strâmtorile Bosfor şi Dardanele, să ajungă în Mediterana sau Marea de Azov.
Dunărea a fost în centrul atenţiei Marilor Puteri europene cu precădere după anul 1856, când se înfiinţează Comisia Europeană a Dunării, cu sediul la Galaţi. Se dorea, aşa cum stipulau art. 16-18 din Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856, ca prin acest organism european să se rezolve o situaţie tehnică privind navigaţia pe Dunărea maritimă.
Încetul cu încetul acest aspect tehnic a fost înlocuit cu unul politico-economic, iar Comisia Europeană a Dunării trebuia să fie apărătoarea intereselor comerciale ale naţiunilor riverane Dunării, fluviu ce străbate şapte state şi trei capitale europene. Ca români, trebuie să fim conştienţi că „întreaga regiune a fluviului Dunărea, ne este tot atât de preţioasă ca Rinul, Germaniei; Neva, Rusiei; ca Bosforul Sultanilor (…). Sulina, Galaţi, Brăila, Severinul…….sunt perle tot atât de preţioase dezvoltării şi existenţei românilor, ca Suezul, Malta, Gibraltarul…, celui mai vast imperiu al mărilor şi uscatului”.
Localitatea Lichireşti apare menţionată, pentru prima dată, pe o hartă în anul 1700, în opera cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită la Padova, în Italia. Alte două hărţi, cea a lui Anton del Chiaro, de la 1718 şi cea întocmită de Barbie de Bocage, pe la 1783, menţionează aşezarea de la cotul Borcei tot sub denumirea de Lichireşti. În schimb, în Harta austriacă de la 1791, localitatea apare consemnată sub numele de “Călăraşi vel Lichireşti”.
Manager,
Dr. Marian Neagu