Dunărea şi Călăraşiul în cartografia veche

Expoz­iţia tem­po­rară „Dunărea şi Călăraşi­ul în car­tografia veche”, orga­ni­za­tă de Muzeul Dunării de Jos, în colab­o­rare cu Muzeul Naţion­al al Hărţilor şi Cărţii Vechi Bucureşti, prez­in­tă pub­licu­lui călărăşean, o serie de lucrări car­tografice datate în perioa­da sec­olelor XVI – XIX, care ilus­trează atât cur­sul Dunării, cât şi evoluţia graniţelor Tărilor Române în această perioadă.

Eveni­men­tul va avea loc joi, 13 noiem­brie, ora 13.00, la sedi­ul Muzeu­lui Dunării de Jos, str. Pro­gre­su­lui 4, iar expoz­iţia va putea fi viz­itată zil­nic, între orele 10 – 18, până la 29 noiem­brie 2014.

“De‑a lun­gul tim­pu­lui, nevoia de ori­entare i‑a deter­mi­nat pe călă­tori să real­izeze pla­nuri, hărţi sau jur­nale de călă­torii cu detalii despre popoare, state, local­ităţi, cur­suri de apă şi diferite forme de relief. Toate aces­tea erau ca un „echiva­lent al vechiului…reflectând real­ităţi istorice insu­fi­cient cunos­cute astăzi”.

 Dunărea a fost menţion­ată încă din anti­chi­tate, cunos­cută fiind ca „Flu­vi­ul Rege”, con­sid­erân­du-se că „avea şi darul de a spăla de păcate”, străbătând Europa de la Apus la Răsărit, polar­izând aproape toate nea­murile con­ti­nen­tu­lui nos­tru.

    Con­sti­tuirea stat­u­lui naţion­al mod­ern, Româ­nia, s‑a real­izat în mare parte datorită prob­lem­aticii Dunării. Mar­ile Put­eri europene aveau nevoie de o cir­cu­laţie liberă pe Dunăre până la Marea Nea­gră, pen­tru ca de aco­lo străbătând strâm­to­rile Bosfor şi Dar­d­anele, să ajungă în Medit­er­ana sau Marea de Azov.

     Dunărea a fost în cen­trul atenţiei Mar­ilor Put­eri europene cu precădere după anul 1856, când se înfi­inţează Comisia Euro­peană a Dunării, cu sedi­ul la Galaţi. Se dorea, aşa cum stip­u­lau art. 16–18 din Tratat­ul de Pace de la Paris din 30 mar­tie 1856, ca prin acest organ­ism euro­pean să se rezolve o situ­aţie tehnică privind nav­i­gaţia pe Dunărea mar­itimă.

     Înce­tul cu înce­tul acest aspect tehnic a fost înlocuit cu unul politi­co-eco­nom­ic, iar Comisia Euro­peană a Dunării tre­buia să fie apără­toarea intere­selor com­er­ciale ale naţi­u­nilor river­ane Dunării, flu­viu ce stră­bate şapte state şi trei cap­i­tale europene. Ca români, tre­buie să fim conş­tienţi că „întrea­ga regiune a flu­vi­u­lui Dunărea, ne este tot atât de preţioasă ca Rin­ul, Ger­maniei; Neva, Rusiei; ca Bosforul Sul­tanilor (…). Suli­na, Galaţi, Brăi­la, Severinul.……sunt per­le tot atât de preţioase dez­voltării şi exis­tenţei românilor, ca Suezul, Mal­ta, Gibral­tarul…, celui mai vast imperiu al mărilor şi uscat­u­lui”.

Local­i­tatea Lichireşti apare menţion­ată, pen­tru pri­ma dată, pe o hartă în anul 1700, în opera car­tografică a stol­nicu­lui Con­stan­tin Can­tacuzi­no, tipărită la Pado­va, în Italia. Alte două hărţi, cea a lui Anton del Chiaro, de la 1718 şi cea întocmită de Bar­bie de Bocage, pe la 1783, menţionează aşezarea de la cotul Bor­cei tot sub den­u­mirea de Lichireşti. În schimb, în Har­ta aus­tri­acă de la 1791, local­i­tatea apare con­sem­nată sub numele de “Călăraşi vel Lichireşti”.

Man­ag­er,

Dr. Mar­i­an Neagu

Anna-Maria Gonciu