Mihaela…
Întotdeauna veştile că persoanele dragi, sau cele pe care le-ai cunoscut în viaţa, au plecat să încerce noi experienţe, într-o lume necunoscută muritorilor, te lasă fără aer. Aşa am simţit miercuri, aflând că cea care era Mihaela Albu sau Mihaela Gheorghe, cum era cunoscută de mulţi, a păşit într-un paradis al îngerilor, lăsând această lume învolburată mai goală, prin absenţa ei. Pare nedrept, ca la 52 de ani să îţi închei socotelile cu viaţa, după ce tu ai avut grijă, o viaţă întreagă, să îi încânţi pe călărăşenii tăi, şi nu numai, la momentele importante din viaţa lor: nunţi, botezuri, aniversări. Nu am fost cunoştiinţe apropiate, dar de mică am ascultat-o interpretând, cu vocea-i inconfundabilă, melodii binecunoscute, sau cele din repertoriul formaţiei Podu 4. Era Acea voce, care te cucerea pe loc. Vocea care, din fericire pentru noi toţi, nu va dispărea, ci va putea fi ascultată ori de câte ori vom simţi nevoia. Muzica uşoară a fost viaţa ei, un talent real autohton, poate nevalorificat la adevăratul său potenţial. Primul Trofeu, din Călăraşi, la Festivalul Flori de Mai, a fost primit de Mihaela. Sigur merita o carieră care să depăşească graniţele judeţului. Ca o confirmare a faptului că nimic pare să nu fie întâmplător, chiar cu câteva ore înainte de a se stinge din viaţă, primarul anunţa că doreşte să o declare Cetăţean de Onoare al municipiului Călăraşi, la finele lunii. O recunoaştere de care merita să se bucure, în viaţă, Mihaela Albu. „Niciodată nu e prea târziu”, îşi pierde valoarea eternă în faţa unui destin implacabil: Dumnezeu să te odihnească în pace, Mihaela! Îngerii vor fi înduioşaţi de harul tău!