Dep. Raluca Surdu vă propune redirecționarea a 2% din impozitul pe venit către sănătate

 Infor­mare, conș­ti­en­ti­zare, impli­care, con­tribuție – respon­s­abil­i­tatea fiecăruia din­tre noi

În ciu­da efor­turilor curente și a fap­tu­lui că este un dome­niu de per­ma­nente reforme, sis­temul de sănă­tate din Româ­nia este încă defici­tar la foarte multe capi­tole: sub­fi­nanțarea, leg­is­lația stu­foasă, numărul redus de cadre med­icale, emi­grarea aces­to­ra, dotările pre­care, clădirile impro­prii des­fășurării actu­lui med­ical, lip­sa medica­mentelor, intere­se­le obscure ale uno­ra care dau târ­coale spi­talelor etc. Toate aces­tea sunt capetele unui bal­aur cu care fiecare min­istru al sănătății a încer­cat să lupte.

Din păcate, și în acest dome­niu poate mai mult ca în toate cele­lalte, stat­ul ”per­cep­tor” și‑a dat măsura ine­fi­cienței și inca­pac­ității sale de a asigu­ra con­tribua­bililor un sis­tem de sănă­tate rezon­abil. Stat­ul ”per­cep­tor” știe doar să insti­tu­ie, noi facem deja acest lucru, prin impozite și con­tribuții sociale, dar au am convin­gerea că putem face mai mult, mai ales prin actul indi­vid­ual al car­ității.

Există și întot­deau­na vor exista nemulțu­miri cu privire la posi­bil­itățile stat­u­lui în dome­ni­ul sănătății pub­lice. Dar aces­te nemulțu­miri pot fi canal­izate poz­i­tiv, prin conș­ti­en­ti­zarea exis­tenței unui intru­ment sim­plu pe care îl avem cu toții la îndemână. Este vor­ba despre redi­recționarea a 2% din impoz­i­t­ul pe ven­i­t­ul real­izat în anul ante­ri­or către proiectele aso­ci­ați­ilor și fun­dați­ilor de pro­fil.

Dorim să încu­ra­jăm pe această cale pe toți cei care nu au depus încă for­mu­la­rele 200 și 230, să o facă până cel târz­iu vineri, 24 mai.

Dar actul car­ității nu tre­buie să se oprească aici. Nu tre­buie să se lim­iteze doar la depunerea aces­tor for­mu­la­re. Întot­deau­na va fi nevoie de impli­carea noas­tră indi­vid­u­ală, fie că aceas­ta pre­supune o don­ație, o idee de îmbunătățire a unui proiect, energie sau timp alo­cate în mod vol­un­tar.

Cu toții am fost cel puțin o dată nea­ju­torați, am avut sen­ti­men­tul copleșirii, am trăit frus­trarea de a con­sta­ta lim­itele insti­tuți­ilor respon­s­abile. Iar atun­ci când stat­ul își arată lim­itele și neputința, sin­gu­ra șan­să pe care o avem este aceea de a ne aju­ta între noi, de la om la om.

Actul car­ității este extrem de impor­tant, poate chiar fun­da­men­tal pen­tru reglarea acelor domenii în care inter­venția stat­u­lui se dovedește a fi lim­i­tată, în ciu­da bunei cred­ințe și a efor­tu­lui guver­nanților. Dar car­i­tatea nu înseam­nă doar resurse indi­vid­uale disponi­bile din care o parte să fie redi­recțion­ată, ci conști­ința a ceea ce înseam­nă sol­i­dar­i­tatea, respon­s­abil­i­tatea, impli­carea. Soci­etatea românească va pro­gre­sa atun­ci când fiecare din­tre noi își va asuma în mod deschis lup­ta cu nepăsarea, indifer­ența și con­formis­mul.

Vă mulțumesc,

Ralu­ca Sur­du,

Dep­u­tat PNL Colegiul 5 Călăraşi

Aici gasiti si  for­mu­la­rele nece­sare: Declara­tia 200 si For­mu­la­rul 230

Anna-Maria Gonciu