Când vine vorba de popi, se spune să faci ce zic ei, şi nu ce fac ei. Asta reproşează, acum, preotului paroh, din comuna Radovanu, înţelepţii satului, bătrânii de care se spune că, dacă nu îi ai, să ţi-i cumperi.
Comuna Radovanu îşi are înţelepţii săi şi toţi glăsuiesc la fel: vor schimbarea părintelui paroh, Sorin Toader, deoarece atitudinea şi acţiunile sale nu îi fac cinste bisericii şi nici lui Dumnezeu. După mai bine de un deceniu de când este venit, direct ca preot paroh în comună, în detrimentul preoţilor născuţi şi crescuţi în comună, care ar fi meritat şi ei această funcţie, lumea spune că nu se cunoaşte nimic. Banii se iau, cu o regularitate de ceasornic, dar când e vorba de a întoarce în fapte ce se ia de la populaţie, lucrurile nu mai stau la fel. Cel mai grav lucru este acela că toate hotărârile ce ar trebui să se ia în Consiliul Parohial, le ia preotul paroh de unul singur. Oamenii au rămas muţi de uimire când li s-a spus că în consiliu s-a hotărât că înmormântarea costă 3 milioane de lei vechi. Nu se ţin Consilii Parohiale şi, mai mult, nu se întocmeşte proces verbal de şedinţă, dacă, din întâmplare, se ţine vreunul. Cu, aproximativ, o lună în urmă, părintele Sorin Toader a mers prin sat să obţină semnături de la cosilieri, pe un proces verbal de şedinţă. În loc să fie chemaţi consilierii, pe acel proces verbal a semnat cine era acasă, în acel moment, adică soţiile sau mamele consilierilor. În ce regulament se specifică, oare, acest procedeu? Cea mai mare durere este că se dau continuu bani, dar nu se vede nimic. Unul dintre bătrâni a dat, acum doi ani, 10 milioane de lei vechi preotului paroh, din agoniseala sa şi a copiilor săi, şi nici până astăzi nu a văzut ce s-a făcut cu acei bani. A primit chitanţă, abia după un an şi ceva, când s-a revoltat. În permanenţă, spune că nu are bani de salarii, lucru greu de crezut, când la Radovanu sunt taxe mari şi încasări pe măsură. În sâmbăta morţilor au fost 200 de colive, înmulțite cu 20 RON, cât se cere pe colivă, fac 4000 RON, adică patruzeci de milioane lei vechi, şi asta numai într-o zi. Este de râsul cetăţenilor că s-a întrerupt curentul în biserică, în timpul slujbei, pentru că nu se plătise factura de patru luni, deşi spunea că este la zi cu plata. Cel mai revoltător lucru este acela că, de ani de zile, banii din arenda de pe pământul bisericii nu sunt justificaţi nicicum, fără să se simtă vreun leu pentru biserică. Mai ales în acest an, când s-a zugrăvit biserica, pe exterior, era moral ca cei aproape 9000 RON să completeze suma ce urma să o plătească parohia. Lucrarea a costat 730 milioane de lei vechi, din care 600 de milioane i-a dat primăria. Înţelepţii satului spun, parcă într-un singur glas, că nu ştiu ce se întâmplă cu banii pe care îi cere de la populaţie biserica, greul fiind dus tot pe umerii gârboviţi, de ani şi taxe, ai locuitorilor, pentru care 10 lei daţi înseamnă pâinea cu care trăiesc, o săptămână.
Vârsta, probabil, le-a dat curajul de a vorbi, pentru că, se aşteaptă că atitudinea lor să fie înţeleasă greşit, din păcate, şi nu ca pe un semnal pe care un preot, care trebuie să aplice Sfânta Scriptură, pe care o propovăduieşte, ar trebui să înţeleagă importanţa smereniei, a cinstei şi a respectului faţă de cei care îi pot fi părinţi.
La semnalul de nemulţumire transmis de radoveneni, am ajuns, într-o după amiază, în comuna Radovanu, pentru a discuta cu cei care au dorit să nu mai păstreze tăcerea. Nea Nicu, nea Gică, nea Eracle și nea Mitică, de 76, 78, 79 şi, respectiv, 88 de ani oameni respectaţi ai satului şi membrii în Consiliul parohial al Bisericii Sf. Gheorghe, din Radovanu, ne-au spus păsurile pe care le au ei, dar şi cei care, încă, nu şi-au făcut curaj să vorbească.
„Noi suntem consilieri parohiali doar când strângem bani, după ce îi predăm nu mai suntem consilieri. Nu ne împăcăm cu ideea că se colecteza nişte bani, care nu ştim ce se întâmplă cu ei!”, deschide discuţia, nea Nicu. Că politica influenţează biserica, nu mai este o noutate. În campanie electorală, parohul Sorin Toader s-a certat cu cei ce montau termopane la Biserica Coadele, încercând să-i oprească, neconvenindu-i, probabil, că acţiunea se întâmplă în timpul mandatului doamnei primar, Vasilica Dobrescu. Parohia nu a plătit niciun leu pentru această investiţie. Doamna primăriţă a făcut încălzire centrală la toate cele trei biserici şi a pus termopane. Protopopul i-a reproşat că unde s-a mai văzut primar să să bage în treburile bisericii? Asta este culmea, să nu le intre nimeni în voie, nicicum. Destul de des, ne spune preotul că trebuie să dăm bani la Protoierie şi la Episcopie, câte 30 milioane lei vechi, pe lună. Aşa zice el, dar cine mai ştie. Parcă am fi pe timpul colectivizării, când ne cereau cote. Au murit ăia şi a rămas popa să le ţină locul! Suntem sătui de atâţia bani câți ni se cer!
Nu sunteţi informaţi în Consiliul Parohial ce se întâmplă cu banii?
“Păi, nu ne spune nimeni. Motivează ba că plătesc părţi sociale, ba că se plăteşte curentul, pe care nu l-am avut, chiar, la slujbă. Ni s-a tăiat pentru neplată, exact când era slujba în toi, duminica. Enelul ne-a pus sigiliul la contor, pentru că am aflat că nu se mai plătise de 4 luni. L-am întrebat ce se întâmplă, pe preotul paroh, şi ne-a zis că ne-a încărcat Enelul factura, că nu e contorul bun, etc. Nepotul meu e inginer la Enel şi l-am întrebat: < Nepoate, se poate ca cineva să plătească curentul şi voi să veniţi să îl tăiaţi? Nu!, mi-a zis el. Se taie chitanţa şi nu e posibil aşa ceva >. Am şi eu 5 economişti în familie şi mi-au zis: Tataie, nu se mişca nimic fără acte. Aici sunt nişte bani negri, consider eu. Nepotul meu a venit cu un coleg, de la Enel, să verifice contorul şi a zis că înregistrează foarte bine, dar că, a verificat şi era neplătit de 4 luni curentul. Imediat cum am făcut scandal, a doua zi s-a plătit curentul. Deci, nu a mai fost stricat contorul, nu a mai fost nimic. 75% dintre oameni sunt colectivişti, au 3 milioane de lei pensie, pe lună. Te duci la poarta lui, săracu’, îi ceri 10 lei şi îi tremura mâna când ţi-i dă. Ăştia sunt bani de pâine, de 1 kg de orez, de 1 kg de ulei, sunt pentru gospodărie. Păi, noi îi strângem şi voi, ce faceţi cu banii?
Vi se cere o contribuţie anuală la biserică?
Da, 20 de lei de persoană. Dar există şi 20 de ha de teren care aparţin bisericii. Şi ăştia sunt bani negri, că îi iau ei, nu apar nicăieri. Demult batem piatra asta, până
s-a răcit: ce s-a făcut cu banii? Ba că s-au dat pentru salariu, ba că nu le ajunge pentru ce au de plătit, dar nu ştim ce se întâmplă cu ei. Norocul nostru, spune unul dintre bătrâni, ca doamna primăriţa s-a implicat şi ne-a făcut şi încălzire centrală că muream de frig în biserică, nu puteai să stai la slujbă şi, noi, cum suntem toţi bătrâni, vă închipuiţi!
Părintele paroh mi-a zis că sunt bătut în cap
Avem întâlniri în Consiliul Parohial, foarte rare, doar când îl ustură câte ceva pe părintele paroh. Ne-a spus că, după Sfântul Dumitru (n.r. 26 octombrie), ne vom întâlni. Nici nu mai ştim când ne-am întâlnit ultima oară. Ah, a fost atunci când mi-a zis că sunt bătut în cap, când l-am întrebat cu facturile de la Electrica. Exact aşa mi-a vorbit!
Aţi stabilit, vreodată, în Consiliul parohial ce se întâmplă cu banii?
Acolo ni se prezintă nişte hârtii, un proces verbal făcut de el, în care scrie: am dat Episcopiei la Slobozia 2%, la altele, nu ştiu cât la sută şi în biserică nu se vede nimic. Măi, frate, să ne mai ierte şi Episopul, dar părintele paroh putea să îi zică: mai sloboziţi-ne şi pe noi, că suntem în lucrări, nu avem de unde să dăm acum atâţia bani la Episopie, intervine nea Gică.
Să ne ferească Dumnezeu de hoţie popească!, spun oamenii
20 de lei taxa percepută pe colivă
Curtea bisericii a fost pârloaga, vara asta! Nu s-a ocupat nimeni, s-a făcut porumb, acolo s-a semănat, a rămas aşa. Pârloagă e şi acuma. Cine să se ocupe? Noi, care avem peste 75 de ani? Aşa, ni se cer 20 de lei/colivă. Numără colivele de pe masă şi dacă nu dă cu banii încasaţi, preotul strigă după cel care nu a dat banii. O femeie a pus hârtii de 5 lei şi i-a căzut una în drum spre altar, unde se plăteşte coliva, în pomelnic. „Băi, lipsesc 5 lei! Ce nesimţită femeie!”, a spus un preot.
Şi banii de la colive unde se duc?
Ăia sunt banii de altar.
Adică?…
Nu ştim, aşa ni se zice.
Se taie chitanţa pe colivă?
Nu, nu s-a pomenit aşa ceva.
Cum este la botezuri, nunţi şi înmormântări?
La înmormântare se cer 3 milioane de lei, la cununie şi botez, 4 milioane de lei.
Şi, dacă nu aveţi bani pentru înmormântare, de exemplu, ce se întâmplă?
Am avut un caz aici, în comună. La o familie, lipsită de speranţă, cu un trai greu de viaţă, unul din cei trei preoţi pe care îi avem în Radovanu, s-a dus şi a făcut slujba, şi-a făcut datoria, în cele din urmă. Dar familiile sunt ştiute de preoţi, cine poate, cine nu. Şi trebuie plătit!, spune nea Gică.
Spuneţi că sunteţi buni pentru biserică, doar la strâns bani. Ce bani strângeţi de la oameni?
Nea Nicu: De exemplu, acum. S-a făcut lucrare la biserică, 600 de milioane ne-a dat bani primăria şi 134 de milioane trebuie să pună biserica. Două duminici am fost în sat şi am strâns 34 de milioane (lei vechi n.r.) pe care i-am dat la biserică. Atunci când am vorbit cu constructorul, am aflat că a primit doar 30 de milioane. Şi acum, ne întrebăm: astea 4 milioane, ce se întâmplă cu ele?
Care vă sunt doleanţele de la preotul paroh?
Dorinţa noastră este să meargă cinstit. Plătim orice sfinţire făcută acasă, de Crăciun, de Bobotează sau de alte sărbători. Avem o taxă pe care o plătim, în fiecare an, noi, toţi. Pentru ce sunt banii aceia? Degeaba? Nici măcar o slujbă gratis nu putem avea? Noi zicem aşa: ai luat părinte 80 de milioane de pe pământul arendat. Cât ai lăsat şi pentru biserică? Că de aici mâncaţi! Dacă o să cadă biserica, voi ce faceţi?
Dacă pui 10 lei, la colivă, nu îţi mai citeşte pomelnicul
Şi, altceva: sunt anumite parohii, în jurul nostru: Crivățul, Hotarele, Căscioarele etc. Strămoşii lor nu au lăsat pământ bisericii, ca zestre, să zicem aşa. Aia cum se descurcă, fiindcă am auzit că au şi taxe mai mici decât noi la nunţi, botezuri, înmormântări?
Pun acolo, la cutia milei, cât îi lasă inima. Aici e taxa fixă. Dacă pui 10 lei, la colivă, nu îţi mai citeşte pomelnicul. În ziua de Sf. Maria au fost peste 200 de colive, fiecare plătită cu 20 de lei. Nu vă mai ajunge, măi fraţilor?
Nea Mitică: Aşa ar trebui să i se spună părintelui paroh, că e prea sever, atât în vorbirea cu populaţia, cât şi ca acţiune. A murit mama cuiva şi, băiatul acesteia, s-a dus la părintele paroh să îl cheme să îi citească stâlpii răposatei, cum se obişnuieşte. I-a spus preotului Sorin: Părinte, a murit mama! Şi, dacă a murit, ce?, a zis părintele. Păi să îi citiţi, zic femeile! Păi să îi citească ele, dacă aşa zic!
Pe fondul acestei discuţii, bărbatul s-a enervat şi a fost mai, mai să-l ia la bătaie. Dacă a văzut aşa, părintele paroh Sorin Toader a venit şi şi-a făcut datoria, pe care trebuia să şi-o facă, de la bun început.
Am dat 10 milioane să fac 600 m de cimitir şi acum spune că nu e autorizat
Eu sunt un om de iniţiativă, spune nea Mitică. Locuiesc în cartierul pe care-l numim Coadele şi, suferinţa mea, la anii ăştia, este noul cimitir pe care l-am înfiinţat prin munca şi contribuţia mea. Mi-a fost frică de biserică şi cimitir toată viaţa, dar, acum, la bătrâneţe i-am dat dreptate babei mele care mi-a zis să mă ocup, să avem şi noi un loc de odihnă. Şi, m-am apucat să aşez un teren de 600 de 
metri, care se afla lângă cimitirul vechi, pe terenul localităţii, pe care să îl nivelez şi să îl împrejmuiesc, pentru câte suflete or intra în el. Am vorbit cu lumea din Coadele şi le-am zis ce vreau să fac. Nu m-am apucat să îl fac de capul meu. M-am dus la primărie, am vorbit cu doamna primar şi mi-a zis: Nea Mitică, nu am nimic împotrivă, poţi să faci. Am mers şi la părintele paroh Sorin, care s-a bucurat, spunând că-i iau o piatră din spinare! Tare m-am bucurat când am auzit aşa. Şi am zis să îl fac, fără pretenţii, şi că o să cheltuiesc, cât o să pot. Când am văzut că lucrează nişte oameni drumurile m-am dus la ei să le cer să intre cu un utilaj şi pe cei 600 de metri ai cimitirului, pentru a-l nivela, că lucrau drumul, exact, lângă locul noului cimitir. Inginerul mi-a zis că trebuie să primească acceptul de la părintele paroh, nu de la mine. L-am rugat atunci pe parohul Sorin Toader să vorbească cu inginerul şi mi-a zis: Da, Da, o să vorbesc!, şi m-am trezit, în câteva zile, că plecaseră cei cu utilajele. Iar parohul mi-a zis că o să vorbim data viitoare, când mai vin. Ei, aş, dar de unde să mai vină! Au plecat şi duşi au fost! Totuşi, ce mi-am propus m-am dus eu după ei, la cei 88 de ani ai mei, la Şoldanu, cu maşina mea şi am venit cu un flăcău, care, după ce a văzut ce vreau să fac mi-a zis că mă costă 100 de litri de motorină, plus 5 milioane de lei, în total 10 milioane, acum 2 ani. Să ştiţi că eu nu am pensie, nu am niciun venit şi muncesc, la vârsta asta, ca să câştig un ban. M-am consultat cu nevasta şi mi-a dat curajul să mă apuc de treabă, pe care am şi dus-o, astfel, până la capăt. Supărarea mea cea mare, este că, după ce am dat banii ăştia şi am muncit să şi împrejmuiesc cimitirul, în care sunt vreo 30 de locuri, părintele paroh nu vrea să înmormânteze în el.
A înmormântat o femeie după ce a desfăcut gardul, la marginea cimitirului, parcă e aruncată acolo. Ce vină o fi avut săraca, în loc să o înmormânteze aşa cum se cuvenea? E un abuz de putere! Eu am fost cu iniţiativa şi, acum, după ce am terminat de făcut treaba, spune că nu e autorizat cimitirul.
Un om a fost înmormântat în veceul bombonaresei
Să vedeţi unde l-a înmormântat pe tatăl unei cunoştinţe, l-a băgat în veceul bombonaresei, acolo unde avea ea casă. Acolo are voie?
Sau la spoitoru, pe care l-a îngropat în locul casei lui, e voie?
Dumneata eşti păstorul nostru iar noi, oile, şi ar trebui să ne îndrumi corect paşii!, spune nea Mitică.
Un alt locuitor al comunei Radovanu, dar care, de curând, l-a anunţat pe preotul paroh Sorin că a renunţat la calitatea de membru al Consiliului Parohial, este un om în vârstă de 79 de ani, care a muncit toată viaţa să îşi câştige, cu greu, banul.
Preotul Sorin Toader nu a făcut nimic în toţi anii ăştia, pentru biserică, spune nea Eracle. Nici măcar pictură pe pereţi nu avem înăuntru, în biserică. Este văruită, pentru că lucrarea, începută acum vreo 3 ani, a rămas neterminată şi astăzi.
Vrem să fie schimbat părintele paroh
Nimeni nu ştie unde se duc banii după pământul bisericii, nu a făcut nimic de când a venit în comuna noastră. După ce am auzit, anul acesta, că iar au luat banii din arenda şi i-au împărţit preoţii, aşa cum au crezut de cuviinţă, le-am zis că nu mai vreau să fiu consilier parohial. Nu ştim ce se întâmplă cu banii încasaţi de biserică, procesele verbale nu ni se dau la semnat, şi, de asta, am discutat cu mai multe persoane ca să fie schimbat părintele Sorin Toader. Ne minte că dă bani pentru curent electric, sau pentru altele, dar ne-am trezit cu lumina tăiată duminică, la slujbă. Şi modul în care ni se adresează este lipsit de respect. Cu mine a vorbit frumos, dar, pe un alt om, care putea să îi fie şi tată, i-a spus că e bătut în cap, că nu înţelege nimic.
Oamenii fac din banii lor gardul bisericii, părintele paroh nu e în stare să îl pună
Cineva din comună s-a hotărât să facă gardul la biserică, din banii lui. A fost pus doar gardul care vine paralel cu strada asfaltată, iar cealaltă latură a gardului, nu a mai fost pusă, de 2 ani, din cauză că părintele 
paroh nu e în stare nici măcar să le spună oamenilor să ia gardul nou făcut, care zace de atâta timp în curtea celui care l-a cumpărat, ca să se apuce de treabă. Biserica s-a dezvelit și preotul paroh a vândut fierul, fără să mai cheme oameni din sat cu ei, ca să aflăm cât s-a primit şi ce s-a făcut cu banii aceia.
Am mai zis să punem, în curtea bisericii, lucernă, ca să nu fie pârloagă locul, aşa cum stă de ani de zile, ca să îngrijească cineva şi de curtea asta. Dar tot ca părăsită arată curtea.
Am auzit că a vândut vreo 10 locuri din cimitir, cu 10 milioane de lei locul, unor oameni născuţi în localitate, dar care sunt stabiliţi în altă parte şi care au cumpărat pentru a fi înmormântaţi alături de părinţii lor. Cum să se vândă, dacă e pământul comunei? Chiar nu îl controlează nimeni pe acest paroh?
Despre parohul Sorin Toader a mai scris presa locală, Olteniteanul fiind cel care a publicat, chiar în acest an, un articol despre grozăviile făcute de preot, care, se spune, că se află în graţiile părintelui protopop de la Olteniţa, Marian Necula.
Am încercat să obţinem şi punctul de vedere al preotului paroh, Sorin Toader, dar ne-a fost imposibil. Şi asta, pentru că, regulile Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, conform purtătorului lor de cuvânt, consilier Nicusor Dascălu, spun că NU POŢI DISCUTA CU NICIUN PREOT, DECÂT PRIN INTERMEDIUL LOR, aşteptând să le fie transmise întrebările noastre pe o adresă de mail. Mulţumim, Episcopiei, dar nu mulţumim! Nu punctul instituţiei dvs. de vedere îl doream, pentru că nu Episcopia este cea care face obiectul materialului nostru, ci al preotului acuzat de cetăţeni de multiple acţiuni, să le spunem, lipsite de transparentă. Din păcate, observăm că Biserica a ajuns un stat în stat, protejat de stat, pe banii noştrii. Să spunem… Amin?!
