Locuitorii comunei Radovanu vor schimbarea părintelui paroh

Când vine vor­ba de popi, se spune să faci ce zic ei, şi nu ce fac ei. Asta reproşează, acum, preo­tu­lui paroh, din comu­na Radovanu, înţelepţii sat­u­lui, bătrânii de care se spune că, dacă nu îi ai, să ţi‑i cumperi.

Comu­na Radovanu îşi are înţelepţii săi şi toţi glă­sui­esc la fel: vor schim­barea părin­telui paroh, Sorin Toad­er, deoarece ati­tudinea şi acţi­u­nile sale nu îi fac cin­ste bis­ericii şi nici lui Dum­nezeu. După mai bine de un dece­niu de când este ven­it, direct ca preot paroh în comună, în detri­men­tul pre­oţilor năs­cuţi şi cres­cuţi în comună, care ar fi mer­i­tat şi ei această funcţie, lumea spune că nu se cunoaşte nim­ic. Banii se iau, cu o reg­u­lar­i­tate de cea­sor­nic, dar când e vor­ba de a întoarce în fapte ce se ia de la pop­u­laţie, lucrurile nu mai stau la fel. Cel mai grav lucru este acela că toate hotărârile ce ar tre­bui să se ia în Con­sil­i­ul Paro­hial, le ia preo­tul paroh de unul sin­gur. Oamenii au rămas muţi de uimire când li s‑a spus că în con­sil­iu s‑a hotărât că înmor­mântarea costă 3 mil­ioane de lei vechi. Nu se ţin Con­silii Paro­hiale şi, mai mult, nu se întocmeşte pro­ces ver­bal de şed­inţă, dacă, din întâm­plare, se ţine vre­unul. Cu, aprox­i­ma­tiv, o lună în urmă, părin­tele Sorin Toad­er a mers prin sat să obţină sem­nă­turi de la cosilieri, pe un pro­ces ver­bal de şed­inţă. În loc să fie chemaţi con­silierii, pe acel pro­ces ver­bal a sem­nat cine era acasă, în acel moment, adică soţi­ile sau mamele con­silier­ilor. În ce reg­u­la­ment se speci­fică, oare, acest pro­cedeu? Cea mai mare durere este că se dau con­tin­uu bani, dar nu se vede nim­ic. Unul din­tre bătrâni a dat, acum doi ani, 10 mil­ioane de lei vechi preo­tu­lui paroh, din ago­niseala sa şi a copi­ilor săi, şi nici până astăzi nu a văzut ce s‑a făcut cu acei bani. A prim­it chi­tanţă, abia după un an şi ceva, când s‑a revoltat.  În per­ma­nenţă, spune că nu are bani de salarii, lucru greu de crezut, când la Radovanu sunt taxe mari şi încasări pe măsură. În sâm­bă­ta morţilor au fost 200 de col­ive, înmulțite cu 20 RON, cât se cere pe col­ivă, fac 4000 RON, adică patruze­ci de mil­ioane lei vechi, şi asta numai într‑o zi. Este de râsul cetăţe­nilor că s‑a întrerupt curen­tul în bis­er­ică, în tim­pul slu­jbei, pen­tru că nu se plă­tise fac­tura de patru luni, deşi spunea că este la zi cu pla­ta. Cel mai revoltă­tor lucru este acela că, de ani de zile, banii din aren­da de pe pămân­tul bis­ericii nu sunt jus­ti­fi­caţi nici­cum, fără să se simtă vre­un leu pen­tru bis­er­ică. Mai ales în acest an, când s‑a zugrăvit bis­er­i­ca, pe exte­ri­or, era moral ca cei aproape 9000 RON să com­pleteze suma ce urma să o plătească paro­hia. Lucrarea a costat 730 mil­ioane de lei vechi, din care 600 de mil­ioane i‑a dat primăria. Înţelepţii sat­u­lui spun, par­că într-un sin­gur glas, că nu ştiu ce se întâm­plă cu banii pe care îi cere de la pop­u­laţie bis­er­i­ca, greul fiind dus tot pe umerii gâr­boviţi, de ani şi taxe, ai locuito­rilor, pen­tru care 10 lei daţi înseam­nă pâinea cu care trăi­esc, o săp­tămână.

Vârs­ta, prob­a­bil, le‑a dat cura­jul de a vor­bi, pen­tru că, se aşteap­tă că ati­tudinea lor să fie înţe­leasă greşit, din păcate, şi nu ca pe un sem­nal pe care un preot, care tre­buie să aplice Sfân­ta Scrip­tură, pe care o propovă­duieşte, ar tre­bui să înţe­leagă impor­tanţa smere­niei, a cin­stei şi a respec­tu­lui faţă de cei care îi pot fi părinţi.

La sem­nalul de nemulţu­mire trans­mis de radove­neni, am ajuns, într‑o după ami­ază, în comu­na Radovanu, pen­tru a dis­cu­ta cu cei care au dorit să nu mai păstreze tăcerea. Nea Nicu, nea Gică, nea Era­cle și nea Mitică, de 76, 78, 79 şi, respec­tiv, 88 de ani oameni respec­taţi ai sat­u­lui şi mem­brii în Con­sil­i­ul paro­hial al Bis­ericii Sf. Ghe­o­rghe, din Radovanu, ne-au spus păsurile pe care le au ei, dar şi cei care, încă, nu şi-au făcut curaj să vor­bească.

 „Noi sun­tem con­silieri paro­hiali doar când strângem bani, după ce îi predăm nu mai sun­tem con­silieri. Nu ne împăcăm cu ideea că se colecteza nişte bani, care nu ştim ce se întâm­plă cu ei!”, deschide dis­cuţia, nea Nicu. Că polit­i­ca influ­enţează bis­er­i­ca, nu mai este o nou­tate. În cam­panie elec­torală, paro­hul Sorin Toad­er s‑a cer­tat cu cei ce mon­tau ter­mopane la Bis­er­i­ca Coad­ele, încer­când să‑i oprească, neconvenindu‑i, prob­a­bil, că acţi­unea se întâm­plă în tim­pul man­dat­u­lui doam­nei pri­mar, Vasil­i­ca Dobres­cu. Paro­hia nu a plătit nici­un leu pen­tru această investiţie. Doam­na primăriţă a făcut încălzire cen­trală la toate cele trei bis­eri­ci şi a pus ter­mopane. Pro­topop­ul i‑a reproşat că unde s‑a mai văzut pri­mar să să bage în tre­burile bis­ericii? Asta este cul­mea, să nu le intre nimeni în voie, nici­cum. Destul de des, ne spune preo­tul că tre­buie să dăm bani la Pro­toierie şi la Epis­copie, câte 30 mil­ioane lei vechi, pe lună. Aşa zice el, dar cine mai ştie. Par­că am fi pe tim­pul colec­tivizării, când ne cereau cote. Au murit ăia şi a rămas popa să le ţină locul! Sun­tem sătui de atâţia bani câți ni se cer!

Nu sun­teţi infor­maţi în Con­sil­i­ul Paro­hial ce se întâm­plă cu banii?

“Păi, nu ne spune nimeni. Motivează ba că plătesc părţi sociale, ba că se plăteşte curen­tul, pe care nu l‑am avut, chiar, la slu­jbă. Ni s‑a tăi­at pen­tru neplată, exact când era slu­j­ba în toi, dumini­ca. Enelul ne‑a pus sig­ili­ul la con­tor, pen­tru că am aflat că nu se mai plă­tise de 4 luni. L‑am între­bat ce se întâm­plă, pe preo­tul paroh, şi ne‑a zis că ne‑a încăr­cat Enelul fac­tura, că nu e con­torul bun, etc. Nepo­tul meu e ingin­er la Enel şi l‑am între­bat: < Nepoate, se poate ca cine­va să plătească curen­tul şi voi să veniţi să îl tăi­aţi? Nu!, mi‑a zis el. Se taie chi­tanţa şi nu e posi­bil aşa ceva >. Am şi eu 5 economişti în fam­i­lie şi mi-au zis: Tataie, nu se miş­ca nim­ic fără acte. Aici sunt nişte bani negri, con­sid­er eu. Nepo­tul meu a ven­it cu un coleg, de la Enel, să ver­i­fice con­torul şi a zis că înreg­istrează foarte bine, dar că, a ver­i­fi­cat şi era neplătit de 4 luni curen­tul. Ime­di­at cum am făcut scan­dal, a doua zi s‑a plătit curen­tul. Deci, nu a mai fost stri­cat con­torul, nu a mai fost nim­ic. 75% din­tre oameni sunt colec­tivişti, au 3 mil­ioane de lei pen­sie, pe lună. Te duci la poar­ta lui, săracu’, îi ceri 10 lei şi îi tremu­ra mâna când ţi‑i dă. Ăştia sunt bani de pâine, de 1 kg de orez, de 1 kg de ulei, sunt pen­tru gospodărie. Păi, noi îi strângem şi voi, ce faceţi cu banii?

Vi se cere o con­tribuţie anu­ală la bis­er­ică?

Da, 20 de lei de per­soană. Dar există şi 20 de ha de teren care aparţin bis­ericii. Şi ăştia sunt bani negri, că îi iau ei, nu apar nicăieri. Demult batem pia­tra asta, până

s‑a răc­it: ce s‑a făcut cu banii? Ba că s‑au dat pen­tru salariu, ba că nu le ajunge pen­tru ce au de plătit, dar nu ştim ce se întâm­plă cu ei. Norocul nos­tru, spune unul din­tre bătrâni, ca doam­na primăriţa s‑a impli­cat şi ne‑a făcut şi încălzire cen­trală că muream de frig în bis­er­ică, nu puteai să stai la slu­jbă şi, noi, cum sun­tem toţi bătrâni, vă închipuiţi!

 Părin­tele paroh mi‑a zis că sunt bătut în cap

Avem întâl­niri în Con­sil­i­ul Paro­hial, foarte rare, doar când îl ustură câte ceva pe părin­tele paroh. Ne‑a spus că, după Sfân­tul Dumitru (n.r. 26 octombrie), ne vom întâl­ni. Nici nu mai ştim când ne-am întâl­nit ulti­ma oară. Ah, a fost atun­ci când mi‑a zis că sunt bătut în cap, când l‑am între­bat cu fac­turile de la Elec­tri­ca. Exact aşa mi‑a vor­bit!

Aţi sta­bilit, vre­o­dată, în Con­sil­i­ul paro­hial ce se întâm­plă cu banii?

Aco­lo ni se prez­in­tă nişte hâr­tii, un pro­ces ver­bal făcut de el, în care scrie: am dat Epis­copiei la Slobozia 2%, la altele, nu ştiu cât la sută şi în bis­er­ică nu se vede nim­ic. Măi, frate, să ne mai ierte şi Episop­ul, dar părin­tele paroh putea să îi zică: mai sloboz­iţi-ne şi pe noi, că sun­tem în lucrări, nu avem de unde să dăm acum atâţia bani la Episopie, inter­vine nea Gică.

Să ne fer­ească Dum­nezeu de hoţie popească!, spun oamenii

20 de lei taxa per­cepută pe col­ivă

Curtea bis­ericii a fost pâr­loa­ga, vara asta! Nu s‑a ocu­pat nimeni, s‑a făcut porumb, aco­lo s‑a semă­nat, a rămas aşa. Pâr­loagă e şi acuma. Cine să se ocupe? Noi, care avem peste 75 de ani? Aşa, ni se cer 20 de lei/colivă. Numără col­ivele de pe masă şi dacă nu dă cu banii încasaţi, preo­tul strigă după cel care nu a dat banii. O femeie a pus hâr­tii de 5 lei şi i‑a căzut una în drum spre altar, unde se plăteşte col­i­va, în pomel­nic. „Băi, lipsesc 5 lei! Ce nes­imţită femeie!”, a spus un preot.

Şi banii de la col­ive unde se duc?

Ăia sunt banii de altar.

Adică?…

Nu ştim, aşa ni se zice.

Se taie chi­tanţa pe col­ivă?

Nu, nu s‑a pomenit aşa ceva.

Cum este la botezuri, nunţi şi înmor­mân­tări?

La înmor­mântare se cer 3 mil­ioane de lei, la cununie şi botez, 4 mil­ioane de lei.

Şi, dacă nu aveţi bani pen­tru înmor­mântare, de exem­plu, ce se întâm­plă?

Am avut un caz aici, în comună. La o fam­i­lie, lip­sită de sper­anţă, cu un trai greu de viaţă, unul din cei trei pre­oţi pe care îi avem în Radovanu, s‑a dus şi a făcut slu­j­ba, şi‑a făcut dato­ria, în cele din urmă. Dar famili­ile sunt ştiute de pre­oţi, cine poate, cine nu. Şi tre­buie plătit!, spune nea Gică.

Spuneţi că sun­teţi buni pen­tru bis­er­ică, doar la strâns bani. Ce bani strângeţi de la oameni?

Nea Nicu: De exem­plu, acum. S‑a făcut lucrare la bis­er­ică, 600 de mil­ioane ne‑a dat bani primăria şi 134 de mil­ioane tre­buie să pună bis­er­i­ca. Două dumini­ci am fost în sat şi am strâns 34 de mil­ioane (lei vechi n.r.) pe care i‑am dat la bis­er­ică. Atun­ci când am vor­bit cu con­struc­torul, am aflat că a prim­it doar 30 de mil­ioane. Şi acum, ne între­băm: astea 4 mil­ioane, ce se întâm­plă cu ele?

Care vă sunt doleanţele de la preo­tul paroh?

Dor­inţa noas­tră este să meargă cin­stit. Plă­tim orice sfinţire făcută acasă, de Cră­ci­un, de Bobotează sau de alte săr­bă­tori. Avem o taxă pe care o plă­tim, în fiecare an, noi, toţi. Pen­tru ce sunt banii aceia? Dege­a­ba? Nici măcar o slu­jbă gratis nu putem avea? Noi zicem aşa: ai luat părinte 80 de mil­ioane de pe pămân­tul aren­dat. Cât ai lăsat şi pen­tru bis­er­ică? Că de aici mân­caţi! Dacă o să cadă bis­er­i­ca, voi ce faceţi?

Dacă pui 10 lei, la col­ivă, nu îţi mai citeşte pomel­nicul

Şi, altce­va: sunt anu­mite paro­hii, în jurul nos­tru: Crivățul, Hotarele, Căs­cioarele etc. Stră­moşii lor nu au lăsat pământ bis­ericii, ca zestre, să zicem aşa. Aia cum se des­cur­că, fiind­că am auz­it că au şi taxe mai mici decât noi la nunţi, botezuri, înmor­mân­tări?

Pun aco­lo, la cutia milei, cât îi lasă ini­ma. Aici e taxa fixă. Dacă pui 10 lei, la col­ivă, nu îţi mai citeşte pomel­nicul. În ziua de Sf. Maria au fost peste 200 de col­ive, fiecare plătită cu 20 de lei. Nu vă mai ajunge, măi fraţilor?

Nea Mitică: Aşa ar tre­bui să i se spună părin­telui paroh, că e prea sev­er, atât în vor­birea cu pop­u­laţia, cât şi ca acţi­une. A murit mama cui­va şi, băiat­ul aces­teia, s‑a dus la părin­tele paroh să îl cheme să îi citească stâlpii răposatei, cum se obişnuieşte. I‑a spus preo­tu­lui Sorin: Părinte, a murit mama! Şi, dacă a murit, ce?, a zis părin­tele. Păi să îi citiţi, zic femeile! Păi să îi citească ele, dacă aşa zic!

Pe fon­dul aces­tei dis­cuţii, băr­bat­ul s‑a ener­vat şi a fost mai, mai să‑l ia la bătaie. Dacă a văzut aşa, părin­tele paroh Sorin Toad­er a ven­it şi şi‑a făcut dato­ria, pe care tre­buia să şi‑o facă, de la bun început.

Am dat 10 mil­ioane să fac 600 m de cim­i­tir şi acum spune că nu e autor­izat

Eu sunt un om de iniţia­tivă, spune nea Mitică. Locui­esc în cartierul pe care‑l numim Coad­ele şi, sufer­inţa mea, la anii ăştia, este noul cim­i­tir pe care l‑am înfi­inţat prin munca şi con­tribuţia mea. Mi‑a fost frică de bis­er­ică şi cim­i­tir toată viaţa, dar, acum, la bătrâneţe i‑am dat drep­tate babei mele care mi‑a zis să mă ocup, să avem şi noi un loc de odi­h­nă. Şi, m‑am apu­cat să aşez un teren de 600 de metri, care se afla lângă cim­i­tir­ul vechi, pe terenul local­ităţii, pe care să îl nivelez şi să îl împre­j­mui­esc, pen­tru câte suflete or intra în el. Am vor­bit cu lumea din Coad­ele şi le-am zis ce vreau să fac. Nu m‑am apu­cat să îl fac de capul meu. M‑am dus la primărie, am vor­bit cu doam­na pri­mar şi mi‑a zis: Nea Mitică, nu am nim­ic împotrivă, poţi să faci. Am mers şi la părin­tele paroh Sorin, care s‑a bucu­rat, spunând că‑i iau o pia­tră din spinare! Tare m‑am bucu­rat când am auz­it aşa. Şi am zis să îl fac, fără pre­tenţii, şi că o să chel­tu­i­esc, cât o să pot. Când am văzut că lucrează nişte oameni dru­murile m‑am dus la ei să le cer să intre cu un uti­laj şi pe cei 600 de metri ai cim­i­tir­u­lui, pen­tru a‑l nivela, că lucrau dru­mul, exact, lângă locul noului cim­i­tir. Inginerul mi‑a zis că tre­buie să primească accep­tul de la părin­tele paroh, nu de la mine. L‑am rugat atun­ci pe paro­hul Sorin Toad­er să vor­bească cu inginerul şi mi‑a zis: Da, Da, o să vorbesc!, şi m‑am trez­it, în câte­va zile, că ple­caseră cei cu uti­la­jele. Iar paro­hul mi‑a zis că o să vor­bim data viitoare, când mai vin. Ei, aş, dar de unde să mai vină! Au ple­cat şi duşi au fost! Totuşi, ce mi-am pro­pus m‑am dus eu după ei, la cei 88 de ani ai mei, la Şoldanu, cu maşi­na mea şi am ven­it cu un flăcău, care, după ce a văzut ce vreau să fac mi‑a zis că mă costă 100 de litri de motor­ină, plus 5 mil­ioane de lei, în total 10 mil­ioane, acum 2 ani. Să ştiţi că eu nu am pen­sie, nu am nici­un ven­it şi muncesc, la vârs­ta asta, ca să câştig un ban. M‑am con­sul­tat cu nev­as­ta şi mi‑a dat cura­jul să mă apuc de tre­abă, pe care am şi dus‑o, ast­fel, până la capăt. Supărarea mea cea mare, este că, după ce am dat banii ăştia şi am muncit să şi împre­j­mui­esc cim­i­tir­ul, în care sunt vreo 30 de locuri, părin­tele paroh nu vrea să înmor­mân­teze în el.

 A înmor­mân­tat o femeie după ce a des­fă­cut gar­dul, la mar­gin­ea cim­i­tir­u­lui, par­că e arun­cată aco­lo. Ce vină o fi avut săra­ca, în loc să o înmor­mân­teze aşa cum se cuve­nea? E un abuz de put­ere! Eu am fost cu iniţia­ti­va şi, acum, după ce am ter­mi­nat de făcut tre­a­ba, spune că nu e autor­izat cim­i­tir­ul.

Un om a fost înmor­mân­tat în veceul bom­bonare­sei

Să vedeţi unde l‑a înmor­mân­tat pe tatăl unei cunoşt­inţe, l‑a băgat în veceul bom­bonare­sei, aco­lo unde avea ea casă. Aco­lo are voie?

Sau la spoitoru, pe care l‑a îngropat în locul casei lui, e voie?

Dum­nea­ta eşti păs­torul nos­tru iar noi, oile, şi ar tre­bui să ne îndru­mi corect paşii!, spune nea Mitică.

Un alt locuitor al comunei Radovanu, dar care, de curând, l‑a anunţat pe preo­tul paroh Sorin că a renunţat la cal­i­tatea de mem­bru al Con­sil­i­u­lui Paro­hial, este un om în vârstă de 79 de ani, care a muncit toată viaţa să îşi câştige, cu greu, ban­ul.

Preo­tul Sorin Toad­er nu a făcut nim­ic în toţi anii ăştia, pen­tru bis­er­ică, spune nea Era­cle. Nici măcar pic­tură pe pereţi nu avem înăun­tru, în bis­er­ică. Este văruită, pen­tru că lucrarea, începută acum vreo 3 ani, a rămas neter­mi­nată şi astăzi.

Vrem să fie schim­bat părin­tele paroh

Nimeni nu ştie unde se duc banii după pămân­tul bis­ericii, nu a făcut nim­ic de când a ven­it în comu­na noas­tră. După ce am auz­it, anul aces­ta, că iar au luat banii din aren­da şi i‑au împărţit pre­oţii, aşa cum au crezut de cuvi­inţă, le-am zis că nu mai vreau să fiu con­sili­er paro­hial. Nu ştim ce se întâm­plă cu banii încasaţi de bis­er­ică, pro­ce­se­le ver­bale nu ni se dau la sem­nat, şi, de asta, am dis­cu­tat cu mai multe per­soane ca să fie schim­bat părin­tele Sorin Toad­er. Ne minte că dă bani pen­tru curent elec­tric, sau pen­tru altele, dar ne-am trez­it cu lumi­na tăi­ată duminică, la slu­jbă. Şi mod­ul în care ni se adresează este lip­sit de respect. Cu mine a vor­bit fru­mos, dar, pe un alt om, care putea să îi fie şi tată, i‑a spus că e bătut în cap, că nu înţelege nim­ic.

Oamenii fac din banii lor gar­dul bis­ericii, părin­tele paroh nu e în stare să îl pună

Cine­va din comună s‑a hotărât să facă gar­dul la bis­er­ică, din banii lui. A fost pus doar gar­dul care vine para­lel cu stra­da asfal­tată, iar cealaltă latură a gar­du­lui, nu a mai fost pusă, de 2 ani, din cauză că părin­tele paroh nu e în stare nici măcar să le spună oame­nilor să ia gar­dul nou făcut, care zace de atâ­ta timp în curtea celui care l‑a cumpărat, ca să se apuce de tre­abă. Bis­er­i­ca s‑a dezvelit și preo­tul paroh a vân­dut fierul, fără să mai cheme oameni din sat cu ei, ca să aflăm cât s‑a prim­it şi ce s‑a făcut cu banii aceia.

Am mai zis să punem, în curtea bis­ericii, lucernă, ca să nu fie pâr­loagă locul, aşa cum stă de ani de zile, ca să îngri­jească cine­va şi de curtea asta. Dar tot ca părăsită arată curtea.

Am auz­it că a vân­dut vreo 10 locuri din cim­i­tir, cu 10 mil­ioane de lei locul, unor oameni năs­cuţi în local­i­tate, dar care sunt sta­bil­iţi în altă parte şi care au cumpărat pen­tru a fi înmor­mân­taţi ală­turi de părinţii lor. Cum să se vândă, dacă e pămân­tul comunei? Chiar nu îl con­trolează nimeni pe acest paroh?

Despre paro­hul Sorin Toad­er a mai scris pre­sa locală, Oltenitean­ul fiind cel care a pub­li­cat, chiar în acest an, un arti­col despre grozăvi­ile făcute de preot, care, se spune, că se află în graţi­ile părin­telui pro­topop de la Olteniţa, Mar­i­an Nec­u­la.

Am încer­cat să obţinem şi punc­tul de vedere al preo­tu­lui paroh, Sorin Toad­er, dar ne‑a fost imposi­bil. Şi asta, pen­tru că, reg­ulile Epis­copiei Sloboziei şi Călăraşilor, con­form purtă­toru­lui lor de cuvânt, con­sili­er Nicu­sor Dascălu, spun că NU POŢI DISCUTA CU NICIUN PREOT, DECÂT PRIN INTERMEDIUL LOR, aştep­tând să le fie trans­mise între­bările noas­tre pe o adresă de mail. Mulţu­mim, Epis­copiei, dar nu mulţu­mim! Nu punc­tul insti­tuţiei dvs. de vedere îl dore­am, pen­tru că nu Epis­copia este cea care face obiec­tul mate­ri­alu­lui nos­tru, ci al preo­tu­lui acuzat de cetăţeni de mul­ti­ple acţi­u­ni, să le spunem, lip­site de trans­par­en­tă. Din păcate, observăm că Bis­er­i­ca a ajuns un stat în stat, pro­te­jat de stat, pe banii noştrii. Să spunem… Amin?!

Anna-Maria Gonciu