„Fiind la o școală politică, având în fața mea generația următoare de politicieni, mi-am propus să fiu mai puțin didactic și mai degrabă să ofer câteva direcții de reflecție.
Vreau să ne gândim împreună la ceva ce noi, la UNPR, vedem a fi drept o sursă de energie creatoare, o sursă de motivație, un reper, un prilej de declanșare a acțiunii concrete, de folosire a ceea ce avem mai bun în noi, de punere la treabă a ceea ce știm mai bine să facem. Vreau să reflectăm asupra interesului național.
Pentru început, dați-mi voie să vă adresez o întrebare: câte forme de interes cunoașteți?
– Interes individual și interes de grup
– Interes local și interes național
– Interes regional și interes de bloc politic
– Poate chiar interes al umanității
– Interes public și interes privat
– Interes legitim și interes nelegitim
– Interese divergente și interese convergente
– Interes de moment și interes permanent
– Interes conjunctural și interes durabil
– Interes politic și interes geostrategic
– Interes economic și interes comercial
Și senzația mea este că nu am epuizat lista, iar dacă ar fi să disecăm fiecare aspect enunțat aici, prilejul oferit de această școală de vară nu ne-ar ajunge… Noi, actorii politici, avem tendința uneori de a cădea într-o beție de cuvinte, după cum marele Maiorescu amenda o predispoziție identificată acum mai bine de 100 de ani.
Aș continua discuția deschisă aici, având în vedere două premise: una este dată de contextul în care România se manifestă ca un actor politic și care influențează puternic deciziile de politică internă și externă. Cealaltă este raportarea la ceea ce garantează cadrul de funcționare a instituțiilor și indivizilor.
În contextul în care România este stat membru al Uniunii Europene și al NATO, ceea ce presupune o seamă de cedări ale suveranității statale, o discuție pe marginea temei ”interes național” poate părea desuetă. În plan intern, legea fundamentală a țării noastre, Constituția, cea după care se ghidează jocul politic domestic, este subiectul unor critici potrivit cărora abordarea interesului național poate acționa ca factor de limitare a unor drepturi și libertăți. Ambele aspecte pot constitui direcții generoase de dezvoltare a subiectului.
Ceea ce ne apare la prima vedere este faptul că noţiunea de interes naţional are o sferă largă de acoperire, având totuşi, în ultimă instanţă, două componente: una ce cuprinde acele priorităţi din domeniul politicii interne a oricărei ţări, iar cealaltă care conţine anumite imperative ale politicii externe din oricare stat. Între aceste două componente există, fireşte o anumită interdependenţă.
Abordarea interesului național poate fi făcută atât ca instrument de analiză a acțiunilor actorilor politici intra și inter statali, cât și ca mod de justificare aacțiunilor acestora, acțiuni care rezultă în decizii depolitici publice. Ambele aspecte pornesc de la premisa că există un „bine comun”, interese comune, interes național, dincolo de „cerințele” anumitor segmente ale societății. Acest bine comun deschide o listă lungă de direcții de explorare: securitatea națională, ordinea publică, instituții puternice și independente de politic, în special în justiție, politica externă și de alianțe, cadru legislativ atractiv și benefic mediului de afaceri, infrastructura comună (transporturi, irigații, servicii sociale esențiale, rețele informatice, etc.), rezervele strategice ale țării și modul de exploatare a lor. În ceea ce privește binele individual, în special tradus ca nivel de trai, acesta este în principala și directa responsabilitate a fiecăruia, după resursele intelectuale și fizice proprii, diferite de la individ la individ și potențate de un cadru care să asigure egalitate de șanse pentru dezvoltare și acces la resurse, dar și a statului, cu toate că este de dorit a fi mai puțin în răspunderea acestuia.
Să spunem lucrurilor pe nume: politica este o luptă pentru putere. Pentru dobândirea acesteia și pentru menținerea ei. Politica internaţională se bazează pe lupta pentru putere între naţiuni. Politica internă se bazează pe lupta pentru putere între indivizi și între partide. Dincolo de realitatea dură a acestei afirmații, există elemente de nuanță care pot face diferența. Aceste elemente le identifică fiecare, iar invitația mea pentru voi, mulți aflați la început de drum, sau, indiferent de experiența dobândită până acum, cu viitorul în față mai generos decât cei ca mine, invitația este de a vă acorda timp pentru reflecție. De a vă așeza parcursul politic, de a vă construi devenirea în acest domeniu, plecând de la identificarea și urmărirea unei raze călăuzitoare care vibrează mai tare în voi.
V-ați pus vreodată întrebarea: Ce este politica pentru mine? O vocație, sau o profesie? Știu unde mă aflu acum? Unde mă văd peste 2 ani? Dar peste 4? Dar în 10 ani de acum? Știu ce energii există în acest domeniu? Care sunt cele care mă călăuzesc pe mine? De ce vreau să fac politică? De ce m-ar susține oamenii? De ce aș primi sprijin de la colegi de generație sau de la seniori? Cum vreau să devin leader? Ce vreau să aduc în viața mea și a celorlalți?
Fiind la început de drum într-ale politicii, e bine să vă căutați răspunsuri. Răspunsuri care să vă facă se mergeți mai departe, să vă dezvoltați, să vă autodepășiți, să evoluați.
Închei printr-o tușă groasă prin care doresc să punctez următorul aspect: pentru mine, interesul național este măsura cu care putem diferenția omul politic de omul de stat. Personajul efemer care trăiește doar în prezent, de cel care va fi menționat în manualele de istorie ale viitorului.
Există circumstanțe externe – acestea sunt greu sau deloc influențabile. Modul în care gândim despre aceste circumstanțe ne influențează sentimentele pe care le avem. Iar pentru a întreprinde acțiuni, pentru rezultatele vizate, sentimentele care pun stăpânire asupra noastră pot fi elemente potențiatoare sauinhibatoare.
Să reflectăm, deci. Să simțim și să acționăm. Istoria va judeca rezultatele la care vom ajunge.”
Deputat
Aurel Niculae
Colegiul 4 Călărași
