Klaus Iohannis: Educaţia nu mă lasă să‑i răspund lui Ponta cu aceeaşi monedă

Înainte de începerea cam­paniei elec­torale, vă făceam o măr­tur­isire pe blogul meu per­son­al, http://www.iohannispresedinte.ro/ro/blog. Vă spuneam că una din­tre cele mai fru­moase bucurii din viața mea a fost atun­ci când am aflat că pen­tru susţinerea can­di­da­turii mele s‑a strâns cel mai mare număr de sem­nă­turi din isto­ria noas­tră recen­tă 2.214.000.  Vă mulţumesc pen­tru acest lucru care mă onore­ază şi toto­dată îmi dă sper­anţa că după 16 noiem­brie  vom fi peste 20 de mil­ioane de români ce ne vom impli­ca în realizarea proiec­tu­lui „ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT”.

Ştiu că ne place când vedem în afara țării lucruri bine făcute, însă din păcate  ne-am pier­dut sper­anța că ele pot fi făcute  și în Româ­nia.  Respec­tăm cu strictețe legile altor țări, dar le încăl­căm pe ale noas­tre ime­di­at ce ne reîn­toarcem în țară, pen­tru că ne-am obiș­nu­it ca la noi să fie „alt­fel”. Acest mit al excepțion­al­ității – folos­i­tor  atun­ci când vor­bim de val­ori istorice, cul­tur­ale sau de pat­ri­mo­niu, devine  extrem de dăună­tor atun­ci când ne refer­im la lucruri obiş­nu­ite, pre­cum respectarea legii – tre­buie înlocuit cu prac­ti­ca lucru­lui bine și corect făcut.

Alegerile prezi­dențiale din 2014 au loc la un sfert de sec­ol după căderea comu­nis­mu­lui în Româ­nia. Acest lucru ne obligă nu doar la o anal­iză asupra celor 25 de ani scurși de la Rev­oluție, ci și la un demers care înseam­nă desprinderea de tre­cut. Tot ceea ce s‑a petre­cut în această perioadă este deja isto­rie, o isto­rie din care avem dato­ria de a învăța şi de a trage con­cluzi­ile. În 2014, avem şansa  de a privi înainte și, îmbogățiți de expe­riența tre­cu­tu­lui, de a răspunde la între­bările: “Ce vrem să con­stru­im pen­tru viitor?”, „Cum vrem să arate Româ­nia urmă­to­rilor 10 ani?”, „Cum vrem să funcționeze insti­tuția prezi­dențială?” și, mai ales, „Cum putem răspunde mai bine nevoilor cetățean­u­lui?”.

Mi se spune că am un mare deza­van­taj în faţa dom­nu­lui Vic­tor Pon­ta, că nu îi dau repli­ca pe măsura agre­siv­ităţii pe care o are dom­nia sa faţă de mine. Edu­caţia şi felul meu de a fi nu mă lasă să‑i răspund cu aceeaşi mon­edă atacurilor şi cam­pani­ilor min­ci­noase pe care le‑a por­nit împotri­va mea. Poate greşesc, aşa cum spun unii, dar eu chiar cred că o cam­panie elec­torală tre­buie să fie pur­tată civ­i­lizat, pe argu­mente şi teme reale. Dacă este o greşeală să nu vrei să-ţi calom­niezi adver­sarul sau să‑l agre­sezi pe teme de noto­ri­etate vul­ner­a­bile pen­tru el, atun­ci da, îmi asum asta ca un deza­van­taj.

Aș vrea să vă rog ceva: să nu îi huliţi pe adver­sarii noștri. În schimb, să le spuneți, cu calm și decență, că există și oameni alt­fel în această lume, că noi vom învinge indifer­ent câte piedi­ci ne vor pune, oricâte pietre vor arun­ca asupra noas­tră.

Anna-Maria Gonciu