File de Istorie/ Bătălia de la Waterloo

Pe 18 iunie, se împlinesc 202 ani de la Bătălia de la Water­loo, ce mai impor­tan­tă lup­tă a lui Napoleon Bona­parte.

Napoleon Bona­parte s‑a năs­cut pe 15 august 1769,la Ajac­cio, Cor­si­ca și a murit pe 5 mai 1821, în insu­la Sfân­ta Ele­na, cunos­cut mai târz­iu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buon­a­parte, a fost un lid­er politic și mil­i­tar al Franței, ale cărui acți­u­ni au influ­ențat put­er­nic polit­i­ca euro­peană de la începutul sec­olu­lui al XIX-lea.

Aces­ta și‑a luat titlul de împărat al Franței în anul 1804. A dom­nit în două perioade: între 18 mai 1804 – 11 aprilie 1814 și între 20 mar­tie 1815 – 22 iunie 1815.

Napoleon Bona­parte a obțin­ut mai multe vic­torii pen­tru Franța și a luat unele măsuri poz­i­tive, cum ar fi: creșterea număru­lui locurilor de muncă; creșterea nivelu­lui de trai; insti­tuirea unei stări de dis­ci­plină; adoptarea Codu­lui Civ­il, prin care se regle­men­ta căsă­to­ria și divorțul;  scăderea fenomenu­lui de corupţie.

Pe lângă măsurile poz­i­tive, Napoleon a luat și măsuri  con­tro­ver­sate: și‑a luat titlul de împărat în anul 1804; a ata­cat pen­tru a cuceri două state: Spania și Rusia. De aseme­nea, a cen­zu­rat pre­sa.

Bătălia de la Water­loo a avut loc la 18 iunie 1815, în apropierea local­ității Water­loo din Bel­gia de astăzi, la 18 kilo­metri sud de Brux­elles, opunând o armată franceză con­dusă de Împărat­ul Napoleon unei armate a celei de‑a Șaptea Coal­iții, aflate sub coman­da ducelui de Welling­ton și a feld­mareșalu­lui von Blüch­er. Bătălia s‑a încheiat cu vic­to­ria deci­sivă anglo-ali­aților și prusacilor, vic­to­rie ce pecetluiește prac­tic sfârși­t­ul Imperi­u­lui napoleon­ian.

După ce Împărat­ul Napoleon a pre­lu­at din nou put­erea în mar­tie 1815, o nouă Coal­iție euro­peană a masat armate la granițele Franței, cu scop­ul de a‑l înlă­tu­ra. Napoleon a decis însă să treacă primul la ofen­sivă, atacând arma­ta prusacă și pe cea anglo-ali­ată, ambele can­to­nate în Bel­gia. Ast­fel, au loc o serie de con­frun­tări minore în jurul local­ității Charleroi și apoi bătăli­ile de la Ligny și Qua­tre Bras, ambele pur­tate pe data de 16 iunie 1815. Deși cele două bătălii de pe 16 iunie s‑au încheiat cu vic­to­ria francezilor și au împied­i­cat jon­cți­unea anglo-ali­aților și a prusacilor, ele nu au fost deci­sive, ast­fel că, la 18 iunie, pe câm­pul de bătălie de la Water­loo, arma­ta anglo-ali­ată și ele­mente sem­ni­fica­tive din arma­ta prusacă au putut face jon­cți­unea pen­tru a pecetlui vic­to­ria deci­sivă a Coal­iției. În tim­pul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din arma­ta franceză, detașată toc­mai pen­tru a împied­i­ca sau întârzia sem­ni­fica­tiv înaintarea prusacilor a mărșăluit într‑o direcție greșită și apoi a fost rețin­ută de un Corp de armată prusac infe­ri­or numer­ic la Wavre.

Ca urmare a înfrân­gerii cat­a­stro­fale de la Water­loo, rămășițele armatei franceze, regru­pate pe linia râu­lui Sam­bre, sub coman­da mareșalu­lui Soult, apoi Grouchy, s‑au retras în Franța, aștep­tând ofen­si­va Coal­iției. Bătălia de la Water­loo a avut ca rezul­tat căderea defin­i­tivă a lui Napoleon, care, întors la Paris ime­di­at după finalul bătăliei, a con­statat că nu mai are susținerea Foru­lui leg­isla­tiv și, ca atare, a abdi­cat pe 22 iunie. Arma­ta franceză a con­tin­u­at să lupte o perioadă împotri­va tru­pelor Coal­iției, până la încheierea unui armistițiu, sem­nat la iniția­ti­va min­istru­lui de război francez, Mareșalul Davout. Odată ostil­itățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restau­rație”, adică întoarcerea pe tron a Casei de Bour­bon, prin pre­tenden­tul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVI­II-lea.

După încheierea bătăliei de la Water­loo, Napoleon a fost prins și exi­lat pe insu­la Sfân­ta Ele­na în  ace­lași an.

Napoleon Bona­parte a înc­etat din viață în data de 5 mai 1821, pe insu­la Sfân­ta Ele­na, în exil.

Autor: CrinaE­le­na Mihai

actualitatea