Pe 19 iulie, se împlinesc 140 de ani de la solic­itarea spri­jin­u­lui  de către ruși a armatei române în a 3‑a lup­tă de la Plev­na, des­fășu­rată la 30 august 1877.

Bătălia de la Plev­na, des­fășu­rată pe 30 august / 11 sep­tem­brie 1877( 11 sep­tem­brie este data pe stil nou) a fost o con­fruntare deci­sivă, între armatele româno-ruse şi cele turcești, în cadrul Războiu­lui de Inde­pen­dență (1877 – 1878).

Inițial, ata­cată de două ori de tru­pele ruse, cetatea Plev­na și put­er­nicul sis­tem de for­ti­fi­cații din jur a rezi­s­tat, pro­ducând mari pierderi ata­ca­to­rilor. În aces­te condiții, la 19 iulie 1877, coman­dan­tul tru­pelor ruse, marele duce Nico­lae, solic­ită spri­jin­ul armatei române printr‑o telegramă. Aceas­ta trece Dunărea și se anga­jează în oper­ați­unea de cucerire a Plevnei cu majori­tatea tru­pelor: 43.414 sol­dați, 7.170 de cai și 110 tunuri (cir­ca 30 – 40% din totalul efec­tivelor ali­ate). Rușii aveau și ei la Plev­na 52.000 de sol­dați și 316 guri de foc. Forțele otomane au fost eval­u­ate la 35.000 – 40.000 de oameni, după unele surse, iar după altele, la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri.

Con­duc­erea oper­ați­u­nilor ruso-române pen­tru a treia bătălie de la Plev­na a fost încred­ințată dom­n­i­toru­lui Car­ol I (1866 – 1914), în data de 16 august 1877, șef al Stat­u­lui Major fiind gen­er­alul rus Pavel D. Zotov.

 

Autor: Crina Ele­na Mihai

 

error: Content is protected !!