Vă propun să faceţi cunoştinţă cu Florin Rădulescu. Personal, îl știu de mulți ani de zile și este una dintre puținele persoane care, în acest secol al vitezei, a reușit din pasiune să își facă un job. Este meticulos, îi place să studieze zi şi noapte, dacă asta îl va face să-și atingă scopul pe care și l-a propus, fără să aibă pe buze veşnicul laitmotiv: „N-am timp!”.
A fost şeful secţiei Restaurare – Conservare şi Valorificarea Patrimoniului la Muzeul Dunării de Jos, responsabil pe probleme de patrimoniu cultural naţional la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi şi, de anul trecut, este angajatul Primăriei Călăraşi, fiind responsabil cu înfiinţarea Muzeului Municipiului Călăraşi.
În acest context, l-am abordat şi l-am rugat să ne spună câteva cuvinte despre modul în care s-a născut această idee şi ce se vrea a fi acest muzeu.
Pasiunea ta de a construi este desăvârșită acum de o nouă misiune, aș îndrăzni să spun, poate cea mai importantă din cariera ta: aceea de a răspunde de Muzeul Municipiului Călărași.
Florin Rădulescu: Este o pasiune veche și, legat de istoria orașului, pot spune că a început cu prima expoziție realizată pe vremea când lucram la Muzeul Dunării de Jos, în anul 2001, când muzeul a împlinit 50 de ani de existență. Au existat elemente cu privire la istoria orașului Călărași, dar cu această ocazie am reunit elemente din parcursul istoriei acestei așezări, pornind de la descoperiri arheologice și până la elemente de istorie modernă. Același lucru aș vrea să se întâmple și aici. Ideile s-au întâlnit în biroul directorului Sorin Danciu. Primarul Drăgulin s-a gândit să facă un muzeu al comunității și eu mi-am zis că ar fi un lucru care merită să prindă contur.
Ești autorul moral al acestui muzeu, pentru că răspunzi de el, de la culoarea pe care o vor avea pereții și până la conținutul fiecărei camere de expoziție.
Florin Rădulescu: Este o misiune complexă, dar onorantă, la care m-am înhămat, care îmi face plăcere și pe care 
vreau să o duc la capăt. Acum suntem la stadiul în care am ales culorile, mai sunt lucrări de finisaje, dar am ajuns și la momentul în care colectăm obiecte pentru expoziția muzeului. Se mai execută și lucrări de construcție și, ca termen de încheiere a lucrărilor de construcție, a colectării donaţiilor și a așezării muzeului îmi propun luna septembrie 2014.
Ce lucruri pot fi donate?
Florin Rădulescu: Un lucru la îndemâna tuturor: fotografii de familie în care apar locuri din Călărași, în fundal, ce pot fi localizate, pentru a face o paralelă cum arăta atunci, cum arată acum oraşul. Fotografii cu persoane, dacă 
știu că acestea au deținut niște funcții, au creat ceva, au un costum deosebit, elemente de mobilier, elemente de artă decorativă, casete, lămpi, căni, cutii de tablă de griș vechi, de zahăr, cărți, să spunem tehnice, legate de un aparat vechi, patefon, magnetofon, casetofon, diferite planșe, formulare administrative, cum e Cartea de Judecată, sau o obligațiuni, asigurări, certificate de naștere, de deces, vechi, livrete militare, carnete de membru de partid, lucruri care, aparent par banale, pentru că ne-am obișnuit cu ele, dar care nouă ne sunt de real folos.
Ce destinație vor avea încăperile din muzeu?
Florin Rădulescu: Pentru mulți poate părea o struțo-cămilă, pentru că parterul și etajul vor fi două secțiuni care se vor completa. La parter va fi expoziția cu și despre istoria orașului, iar la etaj vor fi ateliere de lucru pentru oamenii din oraș, indiferent de vârstă: ateliere de lut, pictură, fotografie,etc., unde se pot dezvolta aptitudinile sau să fie descoperite.
Va fi și o bibliotecă cu circuit închis, cu o sală de lectură, iar cărțile pe care le-am primit sper să nu se afle în casele celor care ne vor trece pragul și, astfel, ne vom întâlni undeva la mijloc, noi și călărășenii. La etaj mi-aș dori să fie chiar o activitate cursivă, care să aibă continuitate: întâlnirea colecționarilor din Călărași, pe care vreau să îi scot la lumină prin organizarea unor expoziții cu ceea ce ei colectează.
Sala cea mare, în care se țineau ședințele Consiliului Local, ce va găzdui?
Florin Rădulescu: Va fi o anexă a expoziției de jos, în sensul că, în momentul în care vom colecta obiecte specifice pentru o anumită epocă, pentru o anumită ocupație, am dori să organizăm aici o expoziție temporară de 2,3,4 săptămâni, și vom veni în completarea sălii respective cu mai multe amănunte. În același timp, sala va fi folosită pentru expoziții de fotografie, pictură, biologie, etc., care să vină în întâmpinarea oamenilor din Călărași cu informații pe care nu le pot găsi în altă parte sau pur şi simplu pentru că le-ar fi mai greu să ajungă în alte orașe pentru a vedea astfel de expoziții.
Muzeul va avea un ghid?
Florin Rădulescu: Categoric! Nu va fi unul din muzeele mari pe care le vedem la televizor, în care ai primit audio kitul, l-ai pus în urechi, te oprești în fața unei vitrine și ai primit explicații. Vor avea contact cu un om, nu cu un aparat, care le va explica ceea ce este expus.
Pentru că te cunosc, pot spune că ești meticulos atunci când începi să faci ceva. Știu că te-ai consultat şi cu alți specialiști, pentru a face ca muzeul să arate cât mai bine.
Florin Rădulescu: Munca mea nu se limitează la programul de muncă. Soția mea s-a obișnuit că mă trezesc peste noapte și îmi notez ceva în carnet, legat de o idee care îmi vine pe moment. Pentru unele lucrări am apelat la experiența mea acumulată până acum. Pentru altele, am studiat foarte mult materiale de specialitate, dar m-am sfătuit și cu prietenii care mi-au putut da o părere calificată.
Ce este mai important pentru a așeza un astfel de muzeu? Creativitatea, experiența acumulată, să fii un bun organizator?
Florin Rădulescu: Toate! Pentru că îţi poţi folosi creativitatea atunci când organizezi ceva. Aș vrea ca acest muzeu să fie și un instrument pentru școli, pentru a expune ceea ce ar dori ei. Pentru că aspectul didactic lipsește din foarte multe muzee din țară. Vrem să mergem pe ideea de a-i da călărășeanului nu doar ce vrem noi, ci și ce vrea comunitatea, filtrând, bineînțeles, cererile care vin, prin prisma experienței noastre.
Vorbim de „un copil” care crește, practic, sub ochii tăi. Ce sentimente te încearcă și cum îți propui să arate la final?
Florin Rădulescu: Sentimentul de acum e că am o misiune pe care trebuie să o duc la capăt. Sunt bântuit de niște sentimente de plăcere, dacă pot să zic așa. Vin cu plăcere în fiecare zi la serviciu, iar ca vis de final pus în realitatea care ne înconjoară, mi-aș dori ca centrul vechi al Călărașiului să redevină ce a fost, iar oamenii să intre aici cu plăcere.
Cum decurge colaborarea cu Primăria Călărași?
Florin Rădulescu: Faptul că s-a plecat la drum, faptul că mi se acordă acestă încredere de a răspunde de muzeu, e fără cuvinte deschiderea pe care am întâlnit-o la primarul municipiului, Daniel Ștefan Drăgulin.
O invitație, care să sune ca o provocare pentru a veni la muzeu călărășenii?
Florin Rădulescu: O provocare…da! Aș vrea să văd că o familie, prin fotografiile, documentele și obiectele pe care le are, dorește să facă o expoziție, numită „Familia X”. Să arate că este o familie veche în Călărași sau că este nouă, dar să aibă cu ce se mândri ca și contribuție pe care și-a adus-o în această comunitate. Până la toamnă, când se va deeschide muzeul, au timp să se pregătească.
Suntem alături de tine și îți dorim mult succes!
