Situația de la granițele țării noastre, granițe ale Uniunii Europene a cărei țară membră suntem și noi, granițe ale țării surori, Republica Moldova, este o reală și actuală preocupare pentru toți cei care înțeleg rolul pe care îl au la nivel central, în Guvern sau în Parlament, sau la nivel local, în aparatul administrativ – mai ales în județele de frontieră. Bazinului Mării Negre este un spațiu de confluențe, permenente preocupări pentru influențe, o regiune cu reală valoare din perspectiva resurselor naturale deja identificate sau a celor bănuite, o zonă generoasă cu inițiativele de colaborare, dar la fel de generoasă cu posibile noi tensiuni sau cu reîncălzirea unor conflicte mai vechi. Aici, vecinătățile pot fi atât o binecuvântare, cât și un blestem. Poziționarea noastră geografică este un dat de care trebuie să ținem cont în toate deciziile politice interne sau externe care duc la o poziționare geopolitică asumată și relevantă atât pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. În calitate de membru în Comisia de administrație publică și amenajarea teritoriului, am considerat necesar să mă adresez printr-o declarație politică tuturor colegilor mei deputați. Mai mult, am solicitat și Guvernului să-și exprime opțiunile pe două direcții concrete de acțiune.
În declarația mea politică am îndemnat și susținut ideea unei acțiuni comune a celor două camere ale Parlamentului în vederea declarării oficiale a suportului necondiționat al României și a solidarității cu poporul ucrainean, mai ales în contextul în care acesta şi-a exprimat în ultima perioadă dorinţa fermă de a intra în marea familie europeană și de a adera, de jure, la valorile democrației autentice, la obiectivele și principiile Uniunii Europene. Prin cele două întrebări adresate miniștrilor Guvernului Ponta, ministrului energiei și respectiv ministrului afacerilor externe, am dorit să aflu opțiunile pe care România le are în vedere pentru a profita de această situație și a demonstra că este un stat important în această zonă, un vecin de nădejde și o țară membră a Uniunii Europene, conștientă de responsabilitățile pe care le are în securizarea granițelor acesteia, în apărarea principiilor și valorilor pe care aceasta le reprezintă. În contextul complex dat de faptul că Rusia a anunţat majorări substanțiale ale preţului gazelor vândute către Ucraina, de relaţiile diplomatice foarte tensionate dintre cele două state foste membre în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, de faptul că Ucraina are nevoie în fiecare an de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi de gaze din importuri, precum şi de anunțul oficialilor ucrainieni referitor la intenția de a importa o treime din acest volum din Slovacia, am considerat că este important de văzut în ce măsură România are capacitatea de a răspunde la provocarea de a fi unul dintre furnizorii de gaze naturale pentru Ucraina, de a verifica dacă există o astfel de preocupare la nivelul guvernului actual, precum și de a vedea ce este de făcut în acest sens. În altă ordine de idei, am dorit să aflu de la responsabilii din Ministerul Afacerilor Externe cum pot fi afectate relaţiile diplomatice ale României cu Federaţia Rusă în condițiile în care referendumul din Crimeea nu este recunoscut de România, așa cu reiese din poziția oficială a țării noastre. Subliniez faptul că, deşi instrumentul referendumului este prin excelenţă unul democratic, cel organizat de curând de guvernul regional din Crimeea este considerat ilegal și ilegitim atât la nivelul Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, cât și la nivelul altor țări membre ale Organizației Națiunilor Unite, fiind catalogat drept un precedent periculos pentru valorile şi principiile democraţiei reale.
Preocupări diferite rezultate din aceeași provocare – este ceea ce politicienii care doresc să devină oameni de stat au de gestionat, dincolo de grija curentă pentru ocuparea unor poziții de putere. Până la urmă, este vorba despre asumarea unor responsabilități, luarea unor decizii, ridicarea jocului politic la un nivel mult mai înalt.
Please enter banners and links.
